Bun venit în proiectul meu şi al tău!

Cât despre mine...săptămâna asta am deschis televizorul după luni de pauză. O fac rar, spre deloc, dar am ajuns în faţa lui pentru a vedea oamenii frumoşi ai României, care, peste an, ne duc în lumi de poveste. Au venit să-şi ia premiile UNITER în teatrul-bijuterie de la Iaşi. Zâmbetul, bucuria şi emoţia lor au ajuns în casa mea şi am gândit, pentru câteva ore, că în cetatea mea se întâmplă şi lucruri frumoase. Fericirea mi-a fost cu mult mai zgomotoasă, când, în miez de noapte, am aflat că piesa de teatru pentru care am mers ore bune până la Sibiu, „Călătoriile lui Gulliver”, a luat premiul cel mare la UNITER.

Mi-e şi mai mare bucuria acum, când ştiu că luna viitoare pot revedea spectacolul chiar la Iaşi. Va veni într-un festival ambiţios, aflat la prima ediţie. Este FIE, sau „să FIE”, cum îmi place mie să-i spun de când am auzit prima oară despre el. Va fi un festival internaţional al educaţiei, şi sper „să-i FIE” bine, să crească şi să aducă mulţi oameni în jur care să se bucure de evenimentele pe care le propune.

Săptămâna asta a mai fost sărbătoare pentru inima şi ochii mei... l-am văzut pe Cristian Mungiu la Cannes, în compania pe care o merită, alături de nume mari ale cinematografiei. Este în juriul care decide, după părerea mea, cele mai bune filme ale lumii şi abia aştept să văd ce propuneri vor veni de pe Riviera Franceză.

Dacă un ieşean m-a făcut să privesc departe spre covorul roşu al Coastei de Aur, un altul a pus oglinda în faţa realităţii noastre prăfuite... Constantin Chiriac, cel ce face performanţă cu Teatrul de la Sibiu, pe care-l prezintă lumii întregi, reuşind să creeze unul din cele mai importante festivaluri de profil din lume, a explicat la Iaşi, în faţa multora, de ce ar trebui să vorbim mai puţin şi să facem mai mult dacă dorim un Iaşi- Capitală Cultural Europeană în 2021.

La dezbaterea organizată de „Evenimentul Regional al Moldovei”, acest actor plecat de la Iaşi, ce şi-a găsit locul în Teatrul de la Sibiu şi care a ajuns să evalueze multe candidaturi pentru celebrul titlu european a spus clar: „Dacă veţi striga că sunteţi cei mai buni fără să faceţi un proiect, nu veţi câştiga şi mă va durea inima, pentru că sunt ieşean”.

Ne-a spus şi el, deşi poate era timpul să înţelegem şi singuri, că acest proiect sau oricare altul nu este al unui om, al unei instituţii sau al unui partid. Este proiectul unei comunităţi: oraş, judeţ, regiune ce, deocamdată, în Europa poartă ştampila de „cea mai săracă”. Este proiectul meu şi al tău, deopotrivă. Este al suceveanului şi al vasluianului, care ar trebui să se pună la aceeaşi masă şi să-şi dorească ceva, orice, numai să fie „un proiect comun”. Mai apoi, să înceapă, după puteri, cu paşi de uriaş sau de furnică, să construiască.

În încheiere, ca de obicei, îţi doresc tot binele din lume!
Cu drag,
Alina Stan

P.S. Aceste gânduri pe care ţi le voi adresa din când în când îţi vor vorbi despre locul în care trăiesc, despre călătoriile mele, întâlnirile importante din viaţa mea şi evenimentele cetăţii pe care eu le consider importante. Acesta este, cred, singurul mod frumos prin care eu pot exista în viaţa ta. Altul nu cunosc. Tu, dragul meu cititor, aşa cum ţi-am spus şi în prima scrisoare, poţi alege!