Povestea ultimului veteran de război din Solca

* are peste 100 de ani şi a trecut prin ambele războaie mondiale * a făcut zece ani de armată şi a fost prizonier la ruşi aproape trei ani * a fost rănit pe front, la Odessa, şi numai un miracol a făcut să supravieţuiască şi să se întoarcă acasă la Maria, femeia cu care s-a căsătorit pe când avea 22 de ani

„Am o sută de ani şi trei luni”, aşa se prezintă badea Ioan Colţun ori de câte ori are musafiri. Se bucură de viaţă chiar şi acum, sfat pe care îl dă zâmbind şi celor care îi trec pragul. Pereţii camerei în care stă sunt tapetaţi cu scoarţe făcute de mână. De un cui bătut în perete, atârnă o ramă în care sunt îngrămădite fotografiile de familie, printre care şi una cu el, pe vremea când era tânăr militar. „Am făcut zece ani de armată. M-am înrolat şi am făcut întâi trei ani la grăniceri. Am fost pe front. Sunt singurul plecat pe front dintre cei zece fraţi ai mei”, spune veteranul.
Ioan Colţun a fost înrolat la vârsta de 23 de ani, la scurt timp după ce s-a însurat cu Maria pe care o cunoscuse la biserica din Solca. Au fost căsătoriţi 57 de ani şi au avut împreună doi copii.
A luptat în cel de-al doilea război mondial şi a fost prizonier la ruşi timp de trei ani, alături de alţi 1.000 de români şi 10.000 de nemţi. „În apropiere de Odessa am fost rănit în genunchi. Dacă nu era sanitarul lângă mine, nu mai trăiam azi. Curgea sângele din mine ca dintr-un bou tăiat. Am fost luaţi prizonieri de ruşi. Eram tare mulţi. Ne dădeau de mâncare. Pe cei mai în putere îi puneau la muncă. Pe mine, pentru că eram mic şi slab, mă lăsau în pace. Am stat trei ani la Odessa, dar nu am putut învăţa ruseşte, am învăţat însă nemţeşte. Să ştiţi că românii erau cei mai curajoşi pe front”, povesteşte bătrânul.
„Vinul bun şi femeile frumoase“, secretul longevităţii
După zece ani de armată şi front s-ar putea crede că statul român îl recompensează generos pe badea Ioan. Dar nu este aşa. Bătrânul, de care are grijă o nepoată, primeşte ca pensie cu puţin peste 500 de lei.
Chiar dacă viaţa nu i-a fost uşoară, Ioan Colţun nu s-a plâns niciodată. În Solca, el este un simbol. În ianuarie, când a împlini 100 de ani, Ioan Colţun a devenit cetăţean de onoare al oraşului. „L-am întrebat atunci care este secretul longevităţii sale. Mi-a răspuns că secretul este: «vinul bun şi femeia frumoasă»”, afirmă primarul Valeruţ Ţăranu Hoffner.
Ioan Colţun completează: „Nu am fumat niciodată. Mai beau cafea. În afară de atunci când am fost rănit pe front, nu am petrecut nici măcar o zi în spital. Mănânc la fel ca atunci când aveam şapte ani. Multă mămăligă şi brânză de oi“.
Oraşul Solca a avut 77 de veterani de război, dintre aceştia doar badea Ioan Colţun a mai rămas. (Oana Şlemco)

* Fără supărări, la 105 ani
Cel mai vârstnic locuitor al judeţului Suceava a împlinit, ieri, 105 ani. Gavril Cazac este originar din satul Botuş, comuna Fundu Moldovei şi, mai bine de 80 de ani a locuit pe munte, într-o căsuţă modestă. În timpul celui de al doilea război mondial a căzut prizonier, ajungând într-un lagăr din Rusia. Moş Gavril, aşa cum îl alintă localnicii, a avut două fete, dintre care una a murit. Bătrânul a rămas văduv în urmă cu 20 de ani şi este îngrijit de o nepoată. Nu crede că există un secret al longevităţii, însă trebuie să ai o alimentaţie raţională şi să te fereşti de supărări. (Lidia Diaconu)