Londra, unul din cele mai cosmopolite oraşe din lume

*„Aici, dragostea şi scandalul sunt cei mai buni îndulcitori pentru ceai”, este una dintre descrierile metropolei * la origini, Londra a fost o aşezare celtă * în prezent, capitala Regatului Unit impresionează prin clădirile grandioase, prin trecut, iar monarhia britanică are grijă să atragă cât mai mulţi turişti
Istorie zbuciumată

În 43 d.H., romanii au fondat oraşul Londinium, iar numele acestuia se pare că a dat şi numele nativ al oraşului, London, deşi unele date recente arată că London ar putea fi de origine celtă. În 61 d.H., noul oraş roman este asediat, prădat şi ars până la temelii de către răsculaţii celţi conduşi de regina Boadicea. După căderea Imperiului Roman, Londinium a fost abandonat; la vest de acesta a apărut, în secolul al VII-lea, o aşezare saxonă cu numele Lundenwic, pe locul unde azi se află Aldwych. La începutul secolului al X-lea, vechea cetate romană a fost reocupată. Iniţial, Westminster era un oraş distinct, însă în cele din urmă, Londra şi Westminster s-au integrat şi au evoluat împreună, devenind cel mai mare oraş al Angliei, iar din secolul al XII-lea şi capitală a regatului. Între secolele al XVI-lea şi al XX-lea, Londra a înflorit, fiind capitală a Imperiului Britanic. Marele incendiu din 1666 a distrus o mare parte a oraşului. Reconstrucţia a durat peste 10 ani şi a fost condusă de Sir Christopher Wren, care a proiectat şi construit multe din clădirile emblematice ale Londrei de astăzi, aşa cum ar fi, spre exemplu, Catedrala Sf. Paul. Creşterea oraşului s-a accelerat în secolul al XVIII-lea, astfel că la începtul anilor 1800, Londra era cel mai mare oraş al lumii. Bombardamentele naziste din timpul celui de-al doilea război mondial au condus, pe lângă pierderea a peste 30.000 de vieţi, la distrugerea multor clădiri vechi. Reconstrucţia din următoarele decenii a dat prilejul folosirii a numeroase stiluri arhitectonice moderne, care dau oraşului, pe alocuri, un caracter eclectic.
Ce impresionează în Londra?
Piaţa Trafalgar este un spaţiu public din centrul Londrei. Numele celebrează victoria Marinei Regale Britanice în Bătălia de la Trafalgar din timpul războaielor napoleoniene. Iniţial, numele ar fi trebuit să fie Piaţa „Regele William al IV-lea”, dar George Ledwell Taylor a propus numele „Piaţa Trafalgar”.
În mijlocul pieţei se află Coloana lui Nelson, care este străjuită de patru statui în formă de lei, aflate la baza acesteia. Piaţa este folosită şi pentru demonstraţii politice şi adunări publice, cum ar fi sărbătorirea Revelionului. Piaţa Trafalgar aparţine Reginei, face parte din Crown Estate, domeniul coroanei specific monarhiei britanice, şi este administrată de Greater London Authority.
Turnul Londrei sau Turnul Alb este cea mai veche construcţie din Londra, aflată pe malul nordic al Tamisei, datează din timpul lui Wilhelm Cuceritorul, care a ordonat ridicarea acestuia în jurul anului 1076. William al II-lea a terminat munca pe care a început-o Wilhelm Cuceritorul şi, în 1097, a construit un zid de împrejmuire a turnului. Dar responsabil pentru aspectul pe care îl are astăzi Turnul Londrei este regele Henric al VIII-lea. De-a lungul timpului a servit ca fortăreaţă, dar şi ca reşedinţă regală, ultimul care a locuit acolo a fost regele Carol al II-lea. Cea mai cunoscută parte a acestei fortăreţe medievale este închisoarea, în subteranele sale petrecându-şi ultimele clipe reprezentaţii familiilor engleze căzute în dizgraţia regelui. Aici şi-a pierdut viaţa arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Becket; tot aici a avut loc şi execuţia Annei Boleyn, a doua soţie a regelui Henric al VIII-lea. De altfel, se crede că Turnul este locul cel mai adesea bântuit de spirite. Potrivit legendei, noaptea, pe coridoarele şi prin încăperile Turnului bântuie spiritele celor întemniţaţi şi condamnaţi la moarte pe nedrept, mai cu seamă spiritul Annei Boleyn.
Palatul Buckingham este reşedinţa principală din Londra a monarhilor britanici. Situat în Oraşul Westminster, palatul este folosit pentru evenimente de stat şi pentru cazarea invitaţilor regali. A fost centrul social al poporului britanic în timpuri de bucurie sau criză. Iniţial cunoscut drept „Casa Buckingham”, clădirea care formează partea principală a palatului de astăzi a fost o casă construită pentru Ducele de Buckingham în 1705. De-a lungul secolului XIX-lea, clădirea a fost mărită, în principal de arhitecţii John Nash şi Edward Blore, formând cele 3 colţuri din jurul curţii centrale. Palatul Buckingham a devenit oficial Palat Regal al monarhului britanic la urcarea pe tron a Reginei Victoria în 1837, fiind primul monarh care a avut reşedinţa permanentă aici. Ultimele modificări structurale au fost facute la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, incluzând faţada estică a palatului care cuprinde cunoscutul balcon de unde Familia Regală salută mulţimile din Piaţa Victoria.
Westminster Abbey este cea mai veche şi mai faimoasă dintre catedralele din Londra. Construcţia sa a început în secolul XI. Este mormântul majorităţii regilor şi reginelor engleze, dar şi a multor oameni celebri. Colţul poeţilor aduce onor scriitorilor Regatului Unit. Aproape toate încoronările monarhilor englezi au avut loc în această abaţie. A fost un locaş de cult încă din secolul al VII-lea, când conform legendei, Sf. Petru a fondat o biserică care purta numele lui. Clădirea actuală este rezultatul reconstrucţiei care a fost începută de Henry al III-lea în 1245, apoi continuată în 1745. Mulţi monarhi englezi au fost încoronaţi în Abbey, de la Harold al II-lea în 1066, iar biserica adăposteşte mormintele multor regi şi regine, cuprinde şi morminte de poeţi, politicieni şi eroi de război. Dar aceasta catedrala este şi locul unde Ducele şi Ducesa de Cambridge s-au căsătorit pe 29 aprilie 2011.
Hyde Park, împreună cu Grădinile Kensington, sunt o adevărată oază de verdeaţă în viaţa urbană a Londrei. La început, zona a fost o pădure a unei mănăstiri, după aceea a devenit terenul de vânătoare al regelui Henry al VIII-lea, apoi un loc de plimbări pentru familia regală şi un loc pentru dueluri. Astăzi este numit „plămânul Londrei” datorită celor 140 de hectare de arbori. „Colţul vorbitorilor” din Hyde Park este o tribună neoficială, unde oricine poate ţine discursuri pe orice temă. Duminica este ziua obişnuită pentru asemenea mitinguri neoficiale.
Palatul Westminster, cunoscut şi sub numele de Casa Parlamentului este locul unde se află cele două camere ale Parlamentului Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: Camera Lorzilor şi Camera Comunelor. Palatul Westminster este aproape de altă clădire guvernamentală numită Whitehall. Actualul ansamblu al Palatului Westminster a fost construit între 1837 şi 1860 în stil neogotic, după incediul devastator din 1834 care a distrus aproape total vechiul parlament britanic. Cu o formă aproximativ rectangulară, Palatul Parlamentului se întinde pe o suprafaţă de peste 30 000 de metri pătrăţi. El este flancat de două turnuri înalte de aproximativ o sută de metri, Victoria Tower şi celebrul turn cu ceas, Big Ben.
Tower Bridge este un pod peste Tamisa situat în Londra. El a fost construit între anii 1888 - 1894 şi leagă partea de sud cu nordul oraşului. Lungimea totală a podului este de 244 m, înălţimea pilierilor atinge 65 m. Tower Bridge a fost proiectat în stilul neogotic de Horace Jones. O legendă urbană spune că în 1968, Robert McCulloch, cel care a cumpărat London Bridge şi l-a reconstruit în Lake Havasu, a crezut că a cumpărat Tower Bridge. Acest zvon a fost infirmat de McCulloch şi de Ivan Luckin, cel care a vândut podul. Tower Bridge este în acelaşi timp un pod mobil şi un pod suspendat. Podul are două turnuri care sunt legate între ele la nivelul superior prin pasarele, care au rolul de a se opune forţelor orizontale exercitate de secţiunile suspendate ale podului de pe părţile dinspre uscat ale turnurilor. Componentele verticale ale forţelor din secţiunile suspendate şi reacţiile verticale ale celor două pasarele sunt suportate de cele două turnuri robuste. Pivoţii pentru basculare şi maşinile necesare deschiderii podului sunt adăpostite la baza fiecărui turn. Culoarea actuală a podului datează din 1977 când a fost vopsit în roşu, alb şi albastru în onoarea Reginei Elisabeta a II-a, cu prilejul celei de-a 25-a aniversări a urcării pe tron. Culoarea originală a fost maro ciocolatiu.
Madame Tussaud's, cel mai faimos muzeu al figurilor de ceară din lume, are ca exponate copii de ceară la aproape toate celebrităţile secolului.