Munţii Vrancei

Munţii Vrancei aparţin Carpaţilor de Curbură, parte a Carpaţilor Orientali. Cel mai înalt vârf al Munţilor Vrancei este Vârful Goru, cu o altitudine de 1.785 de metri. Situaţi la răscrucea zonelor Moldova, Muntenia şi Transilvania, aparţin sub aspect administrativ de judeţele Vrancea (cea mai mare parte), Bacău (sectorul nordic), Buzău (marginea de sud-vest şi foarte puţin din extremitatea sudică) şi Covasna (latura nord-vestică). În estul Munţilor Vrancei se găseşte Depresiunea Vrancei, cu localităţile Soveja, la nord, pe valea Şuşiţei, Tulnici, pe malul Putnei, Nereju, pe Zăbala, şi Vintileasca, la sud, lângă Râmnicu Sărat.
Munţii Vrancei cuprind următoarele rezervaţii naturale: Rezervaţia forestieră Lepşa-Zboina, Rezervaţia forestieră şi geologică Cheile Tişiţei şi Rezervaţia geologică şi de peisaj Cascada Putnei.
Rezervaţia naturală Lepşa-Zboina, cu o suprafaţă de 210,7 hectare, este situată de-a lungul pârâului Lepşa şi a Culmii Zboina. Diferenţa de altitudine dintre pârâul Lepşa şi Culbea Zboina este de aproape 700 de metri, fapt care determină formarea unor peisaje naturale ce nu trebuie ratate. În acestă zonă se găsesc arbori cu vârste cuprinse între 100 şi 200 de ani şi alte sute de plante deosebite. Relieful de-a lungul rezervaţiei este format din creste secundare şi văi adânci, ce fragmentează partea de sud-vest a munţilor Zboina Neagră şi Zboina Verde, ce fac parte din creasta de vest a munţilor Vrancei.
Rezervaţia naturală Cheile Tişiţei este o rezervaţie de tip mixt, întinsă pe o suprafaţă de 307 hectare. Având în componenţa sa cea mai mare parte a bazinului hidrografic al râului Tişiţa, aria protejată are un imens tezaur ce cuprinde variate elemente de faună, floră şi elemente geologice, care dau zonei o marea valoare ştiinţifică. Relieful este unul puternic fragmentat, cu văi sculptate la o adâncime de 500-600 metri. Datorită peisajului diversificat, cu văile sale înguste şi adânci, Cheile Tişiţei au un aspect de canion. Numeroasele accidente tectonice ce au avut loc aici de-a lungul timpului au dus la modelarea zonei, transformând-o în una dintre cele mai surprinzătoare din Vrancea.
Cascada Putnei ocupă o suprafaţă de 10 hectare şi este situată în comuna Tulnici din judeţul Vrancea. Cascada a fost declarată monument al naturii în anul 1973, an în care a început şi amenajarea zonei pentru turişti. Săritoarea Putnei, cum este denumită popular, are aproximativ 80 de metri lungime, apa din cascadă se adună într-un frumos lac, ce are o adâncime de aproximativ 12 metri. Cascada Putna nu impresionează doar prin frumuseţea sa, la formarea acesteia participând o altă cascadă părăsită, rămasă suspendată pe malul stâng, deasupra Putnei. Vechea cascadă este localizată la aproximativ 250 de metri în aval de actuala cascadă, iar „abandonarea” acesteia s-a datorat proceselor tectonice în urma cărora o porţiune din vechea albie s-a prăbuşit, iar vechiul curs al râului a fost reorientat către albia actuală.
Merită să vizitaţi şi localităţile învecinate cu Munţii Vrancei şi anume: Soveja, Tulnici, Nereju şi Vintileasca, fiecare specială prin obiectivele istorice aflate pe raza lor.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 4255

Sursa foto: hartaromaniei.eu