Neamţ: Peste 100.000 de turişti vizitează, anual, casa memorială a lui Ion Creangă din Humuleşti

Peste 100.000 de turişti vizitează, anual, casa memorială a scriitorului Ion Creangă, din Humuleşti, acesta fiind, alături de Cetatea Neamţ, unul dintre cele mai căutate obiective din cadrul Complexului Muzeal Judeţean (CMJ) Neamţ.

Purtătorul de cuvânt al CMJ Neamţ, Lucian Uţă, a declarat vineri pentru AGERPRES că diferenţa faţă de celelalte muzee este că publicul care vizitează casa memorială a marelui scriitor este format în special din elevi.

'Casa memorială a lui Ion Creangă, ca şi Cetatea Neamţ, atrage un aflux mare de turişti din toată ţara şi din străinătate, mai ales în perioada aprilie-octombrie, când uneori prelungim programul de vizitare până după ora 20.00, pentru a putea permite accesul tuturor celor care vin din alte localităţi special pentru aceste obiective', a declarat muzeograful Lucian Uţă.

Cu ocazia naşterii povestitorului humuleştean, la Muzeul de Istorie şi Etnografie, amenajat în clădirea fostei Şcoli Domneşti, unde a fost elev Ion Creangă, se organizează, vineri, un simpozion cu tema 'Ion Creangă şi lumea copilăriei sale'. De asemenea, la Muzeul Memorial Ion Creangă din Humuleşti se organizează anual, în luna decembrie, simpozionul 'Zilele Ion Creangă', o manifestare complexă care marchează moartea scriitorului.

Casa din Humuleşti va fi vizitată, sâmbătă, de participanţii la Festivalul de literatură pentru copii, care se desfăşoară zilele acestea, în duplex, la Iaşi şi Chişinău.

Muzeul Memorial 'Ion Creangă' funcţionează în vechea casă a familiei scriitorului de la Humuleşti. Încă de la înfiinţarea acestei instituţii, scopul său a fost unul dublu: promovarea vieţii şi operei autorului, în special a capodoperei 'Amintiri din copilărie', prin expoziţia foto-documentară ce îmbracă pereţii din spaţiile de la intrare şi prin ghidajul care este oferit turiştilor; semnalarea valorii etnografice a locuinţei şi anexelor (magazii, grajduri, şoproane), ce oferă indicii în privinţa stilului de viaţă, al ocupaţiilor tradiţionale şi meşteşugurilor ţăranilor români în secolul al XIX-lea.

Căsuţa din bârne de lemn şi acoperită cu draniţă cuprinde trei încăperi: tinda, camera de locuit şi cămara, toate lipite cu lut pe jos, cu geamuri şi uşi mici. Camera principală este organizată după specificul interiorului casei ţărăneşti din acea vreme: sobă mare cu cuptor de dormit, culme pe care atârnă hainele de sărbătoare, ladă şi masă de zestre, laviţă pentru şezători, icoane vechi, ştergare la ferestre, iar în mijloc uneltele de ţesut şi tors pe care orice gospodină trebuia să le aibă în casă. Peste tot răzbate simplitatea, iar mirosul de sânziene atârnate la grindă sporeşte parcă emoţia întâlnirii cu tradiţia românească, de mult uitată şi acaparată de modernism.

Casa copilăriei lui Ion Creangă a fost ridicată în anul 1830 de bunicul său dinspre tată, Petrea Ciubotariul, care a dat-o apoi zestre fiului său Ştefan în 1835, când a luat-o de soţie pe Smaranda, fiica lui David Creangă din Pipirig. După decesul lui Ştefan şi al Smarandei, în anul 1858, gospodăria a rămas în grija surorilor Ecaterina şi Maria, dar a fost moştenită de Ileana, sora cea mai mică.

Ulterior, Ecaterina şi familia ei şi-au schimbat domiciliul, iar Maria s-a căsătorit cu Cozma Petrache din Humuleşti şi au avut mai mulţi copii, care au crescut în casa bunicilor. Ileana a fost şi ea căsătorită cu Andrei Achiţei şi a locuit o perioadă în satul acestuia, Galu, divorţând mai târziu de acesta şi revenind la Humuleşti. Ileana nu a avut copii şi a lăsat casa moştenire primei fiice a Mariei, Sofia, cu condiţia ca aceasta să locuiască împreună cu ea şi să o îngrijească. Sofia, căsătorită cu Anton Grigoriu, a locuit în căsuţa din Humuleşti împreună cu familia sa până în anul 1944 când, pentru a fi păstrată memoria scriitorului, a donat-o Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ. De administrarea monumentului s-au ocupat însă în continuare doi dintre copiii Sofiei, profesorul Antonică şi avocatul Zahei, până la deschiderea oficială a Muzeului Memorial.

Ion Creangă, unul dintre marii clasici ai literaturii române, s-a născut la 1 martie 1837 în satul Humuleşti.

Şcoala primară a urmat-o la Humuleşti, Broşteni şi Târgu Neamţ. Între 1854 şi 1855, s-a numărat printre elevii Şcolii Catihetice din Fălticeni, după desfiinţarea căreia a trecut la Seminarul Teologic de la Socola - Iaşi. A fost remarcat de Titu Maiorescu, director şi profesor la Şcoala Normală Vasiliană de la 'Trei Ierarhi', şcoală pe care o frecventează din 1864, unde devine învăţător, apoi, din al doilea an de studii, 1865, institutor.

Ca pedagog, Ion Creangă, împreună cu alţi colegi, publică manuale pentru clasele primare, în paginile cărora i-au apărut primele povestiri, începând cu ediţia din 1874 ('Inul şi cămeşa', 'Poveste', 'Păcală', 'Acul şi barosul', 'Ursul păcălit de vulpe' etc.).

Scriitorul Ion Creangă debutează propriu-zis cu 'Soacra cu trei nurori' (1875), în revista 'Convorbiri literare', după citirea povestirii într-o şedinţă a 'Junimii'. Au urmat apoi povestirile şi nuvelele 'Capra cu trei iezi', 'Punguţa cu doi bani', 'Dănilă Prepeleac', 'Povestea porcului', 'Moş Nechifor Coţcariul' (1877), 'Povestea lui Harap-Alb', 'Fata babei şi fata moşneagului', 'Ivan Turbincă', 'Povestea unui om leneş', 'Popa Duhu', 'Cinci pâni' ş.a., până în 1878 fiindu-i publicate şi celelalte poveşti, citite toate în cenaclul 'Junimii'. Scrise în aceeaşi perioadă cu celelalte, 'Moş Ion Roată', 'Moş Ion Roată şi Vodă Cuza' etc. au apărut în alte publicaţii. Opera sa capitală, 'Amintiri din copilărie', este considerată 'primul roman al copilăriei ţărăneşti' din literatura română. Primele două apar părţi în 1881, iar a treia în 1882. Partea a patra a 'Amintirilor' (1888), citită de autor în Cercul Literar fondat de Neculai Beldiceanu, este publicată postum în 'Scrierile lui Ion Creangă', II, 1892.

La 31 decembrie 1889, după o lungă suferinţă, Ion Creangă se stinge din viaţă, la Iaşi. Post-mortem, la 28 octombrie 1948, a fost ales membru de onoare al Academiei Române. AGERPRES