Cum şi de ce și-au dat în cap cu lobby american Ponta și Băsescu
Dimensiune font:
Mailurile difuzate recent de Wikileaks ne arată și în ce hal s-a dus lupta pe putere în 2012 între Băsescu și Ponta. Prietenii lui Ponta au plătit o firmă de lobby american care să-i țină partea. Dar au uitat de lobbystul numărul unu care locuia aici. O opinie de Costi Rogozanu.
Și în acest episod avem de-a face cu o dublă măsură în expunerea subiectului. Ziariștii care comentează emailurile trimise de fostul ambasador Gitenstein către Podesta, șeful de campanie al lui Hillary Clinton, țintesc de obicei doar spre Ghiță și Ponta. Sebastian Ghiță, printr-o firmă pe care o controla, ar fi plătit 300 000 de dolari firmei de lobby a lui Podesta care a produs un biet articol și probabil câteva întâniri care să le dea impresia pesediștilor că nu sunt totuși uitați de lumea bună vestică. Efectul articolului a fost zero. Vopsirea lui Ponta în lider european, afăm de la Gitenstein, nu era însă conform strategiei convenite la Washington. Nu vă apucați de conspirații. Gitenstein, pe lângă o linie dură conservatoare tradițională, mai știa și că adevăratele avantaje le poate obţine cu dreapta în România. Nu iei doar câteva firimituri de la Ghiță, poți mulge și moguli, poți lua funcții, influență și juca strategic la nivel mare.
Asta ne arată totuși și cât de naiv vedem relațiile cu SUA. Podesta este o figură controversată chiar în interiorul partidului democrat. Fanii lui Bernie Sanders, contracandidatul lui Hillary Clinton în alegerile interne de anul acesta, îl urăsc sincer și cu bune motive: omul reprezintă fix cinismul dublului limbaj lobbystic.
Dar, tot criticând la ”pesedistul” Podesta, uităm că nu există parte bună în ecuație. Fostul ambasador Gitenstein s-a dovedit unul dintre cei mai fără scrupule lobbyști și ”intervenționiști” în politica românească. Podesta a prestat câteva servicii pentru care l-a taxat pe Ghiță. Rezultat: aproape zero.
Și mai interesant: când plătești două zone de lobby american poți să te trezești cu doi ”câștigători”. Așa ne-am trezit cu parteneriatul ciudat Ponta-Băsescu din care și acum se extrag episoade stranii, vizite la podgorii cu Ponta, Ghiță & Kovesi și altele asemenea.
Gitenstein a lucrat strict în favoarea fostului președinte Băsescu. Nu gratis. Colaborarea cu o presă servilă care-i prelua cu nesaț fiecare atac politic s-a lăsat cu ceva contracte grase. Imediat după terminarea mandatului de ambasador intră în colborare cu mogulul cel bun și anticorupție pe atunci, Adamescu. Firma lui Gitenstein consilia Astra. Apoi a și urmat răsunătorul faliment.
Gitenstein ajunge apoi unde visa. Fondul Proprietatea. Ce putea fi mai încărcat de simbol decât control într-un fond care manevra averile recuperate din ghearele răului comunist.
Podesta l-a susținut pe Ponta contra unui contract pe banii lui Ghiță. Gitenstein s-a înfipt și el în bani privați sau ”ciudat privați” (precum cei din Fondul Proprietatea). Lupta în forțe lobbystice de pe teritoriul românesc poate, desigur, să provoace depresii iubitorilor de democrație de pe aici. Singurul ”prozac” pare să fie următorul: să ne repetăm tot timpul că avem o luptă anticorupție cum nu s-a mai văzut.
Lupta în lobbyuri arată cât de real instabilă e elita politica şi de business a României. Pentru unii fără chef de explicaţii realiste, e de ajuns să spui că e totul de la americani. Din aceste mailuri vedem însă că e ceva mai complicat. Luptele interne sunt tot timpul însoţite de încercări de legitimare de afară. Şi luptele dintre instituţii sau luptele politicieni de modă veche versus instituţii anticorupţie nu se duc fără astfel de legitimări. Legitimări care vin mereu cu un preţ. De asta persistăm în a vedea diferite corupţiile dacă îi ating pe preşedinte sau pe adversarii săi. De asta corupţia creşte tot luptând împotriva ei.
Cum va juca Klemm de alegerile astea? Cât influenţează un astfel de lobby jocul democratic sau instituţiile din România? Declaraţiile ambasadorului Klemm şi ale preşedintelui Iohannis par că bat într-o aceeaşi direcţie: împărţirea României în cei care nu mai vor corupţie şi discriminarea minorităţilor şi “CEILALŢI”. Când îi iei la bani mărunţi constaţi că drepturile gayilor sunt doar de fotografie şi toţi liderii sunt iubitori de familie supertradiţională. Sau când le iei programele politice la bani mărunţi observi că toţi vorbesc de predictibilitate, mai ales preşedintele, în acelaşi timp am ajuns la maximum de impredictibilitate: nici nu ştim exact dacă o să guverneze un tip desemnat de un partid care ia cel mai mare scor. De fiecare dată când democraţia românească pare că vorbeşte clar, o mie de variabile intervin şi o fac imprevizibilă.
realitatea.net
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau