Decăderea politică a României. Vinovați și efecte. Partea I

Romania se afla de la momentul Colectiv intr-o zonă de turbulență din ce în ce mai accentuată. Deși evenimentul tragic de la Colectiv nu a fost nici astăzi pe deplin înțeles si mai ales nu s-a dat o definiție juridică a dramei care să indice, fara echivoc, drumul juridic al anchetei, dacă a fost accident (care, din nefericire, se întâmplă în toate țările lumii) sau crimă (care se întâmpla doar cu un scop anume precizat si conturat), turbulența violentă care a declanșat 10 August, miscările de stradă succesive si perfect co-ordonate, maximizarea unor simboluri amorale si profund dăunătoare pe tru societate, toate acestea ne duc cu gandul la existenta unei probleme de fond pe care Romania nu a stiut sa o identifice, sau nu a dorit sa o facă. O analiză de H.D. Hartmann.

 

  Trebuie spus de la bun început ca instabilitatea superficială a situației din Romania, prezența permanentă a unui narativ comun, specific în cazul Romaniei, tuturor continentelor si, în special, tuturor grupurilor de presiune internationalist, are ca principala misiune construirea unei imagini care sa ofere un raspuns pre inregistrat. Mitologia corupției, desi real în toate țările lumii (cu exemple de severă corupție in țările occidentale), are, în cazul României, durata si spatialitatea unei crime de tip epic, prin care se acuză orice actor social, cultural, economic românesc apriori, fără nici un fel de dovadă sau recurs. Lipsa de esență morală a acestei mitologii, constructia golaneasca, de stradă, de maidan vin să creeze scena unei execuții rituale la care nativii tribului participă înfocați la arderea propriilor colibe. Violență verbală si fizică, lipsa de standarde comunicaționale si imensele găuri negre din interiorul conștiinței culturale ale acestei noi clase de activiști internationalisti produc senzația de substanță a revoltei. În realitate ea fiind de fapt o actiune de o superficialitate leneșă tipică oricarui tânăr cu scoala neterminată si cu complexele inerente oferite de limitările intelectuale ale Facebook.

Problema fundamentală a României rezidă în acest spatiu antropofag si de autodafeuri plătite de către rețeaua Soros. Caci primul adevăr care trebuie spus este că întreaga rețea de activisti internationalisti care, agresiv si agramat, atacă fundamentele democrației in lume, este plătită intr-o formă sau alta de catre celebrul miliardar al haosului Soros. Oricât ar nega emulii români acest fapt, originea banilor primiți de acești sindicaliști ai haosului sunt proveniți pe diverse si oculte canale de la Soros. Cum aceasta problemă nu își are răspuns în zona de coerență legislativă, pentru că Romania este una dintre puținele țări din lume unde activiștii internationalisti, plătiți sa creeze o revoluție marxistă continuă, nu își publică sursele de finanțare, atunci minciunile promovate de aceste rețele vor fi finanțate confortabil în continuare.

Reflecția asupra acestui fenomen artificial si superficial, încurajat de politicieni care nu au nici o altă sansă de a supraviețui decât prin haosul si verbiajul agresiv al acestor indivizi, continuă cu o îngrijorătoare constatare, si anume că statul român nu are anticorpii necesari pentru a anihila natural virusarea finantata din exterior.

Celebrul Coldea a dorit doar să aresteze oamenii de afaceri români. SRI pe vremea binomului Maior-Coldea se ocupa cu încălcarea drepturilor omului si distrugerea sistemului de apărare al României. Anticorpii pentru acest gen de haos finanțat de către rețelele străine (care se cheamă actori agresivi non statali) nu au fost construiți de binomul toxic mai sus mentionat. Din contră, orice acțiune care a încurajat acesti paraziti sociali si culturali sa caute bani din străinătate pentru a înjură Romania a fost promovată prin tehnici de manipulare tipice spatiului sovietic sau hitlerian. Analiza si profilul acestor actori trebuia, demult, să pună pe gânduri structura oficială de securitate națională, dar aceasta, capturată de interesele personale ale unui grup foarte putin numeros dar mafiot in esență, a reușit exact opusul misiunii sale.

Grupul care a ordonat si co-ordonat aceasta decădere, în etape, a României în infernul narativului privind corupția a fost si este foarte bine conturat. Conform tezelor nihiliste germane de la începutul secolului XX, grupul revoluționar are o arhitectură fluidă. Fluiditatea permite grupului nihilist si ilegal, să reziste loviturilor legale îndreptate împotriva sa. Dacă la început, arhitectul grupului a fost Monica Macovei, care a fost înlăturată datorită aversiunii culturale, ideologice si imagologice pe care a exhibat-o încă de la orignarea sa de catre profilerii retelei Soros, instrumentul cel mai obedient si mai eficient folosit de menținere si dezvoltare a mesajului distructiv a fost indiscutabil Traian Băsescu. Personaj colorat, parțial alfabetizat de sistemul militarizat comunist, cu severe lacune de valori, în special în domeniul definițiilor primare ale formării lui ca om, cu o imaturitate emoțională care va provoca al treilea scandal Elena (Elena Văcărescu, Elena Lupescu) din scurta istorie centenară a României, Băsescu a fost o captură sigură a acestui grup.

Trebuie specificat că Băsescu nu a fost niciodată membru sau conducător al grupului nihilist care a definit si promovat narativul anti românesc cu privire la corupție. Involuția sa ca președinte de stat ar fi trebuit să reprezinte semnalul de alarmă pentru întreaga societate românească. Apropierea lui de actori sociali instabili, cu tendințe severe anti naționale, cum ar fi Becali, tentația sa spre autoritarism si lăcomia sa care s-a transferat în acte permanente de corupție orchestrată de oamenii din jurul lui (inclusiv de cei care fac parte din grupul anti corupție finanțat de către Soros), bașcalia ieftină, suburbană si permanenta sa aplecare spre scandalul de colț de stradă (nociv, căci anihilează în primul etapă elementele morale ale societății, facandu-le să se retragă din dialogul general social), toate acestea l-au făcut să devină exact masca sub care rețeaua nihilista si internationalista să se dezvolte la dimensiunile pericolului de astăzi.

Un alt profil al membrului grupului organizat, în România, este acela al intelectualului decadent. Două nume sunt reprezentative pentru această categorie: Plesu si Liiceanu. Intelectuali de stânga decadenți, cu opere scrise în perioada de deschidere marxistă a anilor 70, cand stalinismul si maoismul de la Paris si Berlin scăzuseră în intensitate ca urmare a devoalarii, in primul rand, a crimelor Gulagului, ideologii comuniști primind o lovitură enormă justificarilor pe care le aveau în fata unui numar de victime care echivala cu cel al nazismului, aceștia doi au devenit relicve ale unei epoci care practic a decedat. Globalizarea profesională si delimitare strictă, impusă de tehnologie, a meseriilor si spatiului elitar academic, lipsa resurselor statale si inchistarea ideologic-culturala, toate acestea i-au obligat pe cei doi intelectuali români să paraziteze resursa sorosista. Cum si rețeaua nihilista avea nevoie de câteva nume, dupa refuzul grupului 22 de a se alinia teoriilor sociale ale revoluției continue (refuz care va fi plătit cu implozia pe care acest grup autentic de stânga a cunoscut-o si impunerea unor activisti fără operă la conducere), după eșecul usturător al atragerii sociologului Mungiu Pippidi (care si ea va fi obligată să se autoexileze la Berlin pentru a își asigura o resursă onorabilă a existenței sale profesionale, fiind una din puținele profesioniste în domeniul metricii sociale pe care scoala de la Iasi a produs), Plesu si Liiceanu, devin, practic, principalii purtători de mesaj elitar în Romania. Ei se transforma ori procesul de distrugere a valorilor promivat de catre Soros si reteaua lui unici posesori ai titlului de filozofi, supremă onoare culturala, care in realitatea substanței lor nu o puteau revendica niciodată. Cei mai slabi intelectuali, cu o marja educațională limitată si modestă capacitate de analiză si control în domeniul unui mesaj virulent si la scara națională cum este cel al anti-corupției, aceștia doi vor reusi sa impună un standard minimal de calitate, lăsând ca minciuna violentă si crepusculul lor uman sa populeze spațiul cultural si profesional elitar al României. Apariția târzie in peisajul sordid al miscării sorosiste din Romania a lui Mihail Sora (astazi la 102 ani) cunoscut agent comunist al anilor 30 si 40, reintors cu misiune sovietică în Romania, de la Paris, (când toți intelectualii români fugeau de București), principal creator al instrumentarului de educatie ideologică comunistă timp de 50 de ani, confirmă analiza inexistentei unei reale substanțe intelectuale si morale a celor doi Plesu si Liiceanu.

Justificarea superficială culturală pe care aceste trei produse ale comunismului cultural si ideologiilor marxiste o dau violenței, decaderii morale si statele finanțate de către Soros impotrica Romaniei, vor fi toate elementele centrale al constructiei unui alt personaj captiv al grupului, si anume actualul presedinte roman, neamtul Iohannis. realitatea.net