Gestul nebunesc pe care l-a facut un roman dupa ce si-a prins nevasta in pat cu altul

 Agasaţi de cerşetori şi de boschetari, trecem impasibili pe lângă oamenii cu probleme adevărate. Vasile Petruţ este un sătmărean de 45 de ani care n-a stat niciodată cu mâna întinsă, dar a ajuns, fără să vrea, să ducă un trai de coşmar, în ultimele două luni. Tată a doi copii, Alex Daniel (14 ani) şi Alexandra (7 ani), omul a înnebunit atunci când şi-a prins soţia în pat cu alt bărbat. Urmează o poveste reală, fără înflorituri. Intervenţia redactorului va fi minimă, fiindcă istorisirea nu merită întreruptă.

 

 Toată lumea lui Vasile, un bărbat din Satu Mare, care este confecţioner la o fabrică de la marginea oraşului (unde câştigă 1.300 de lei pe lună), s-a dat peste cap pe 2 iunie.
“Am venit mai devreme acasă. Am scăpat pe la ora 15.00, cred că am făcut o oră până la bloc. Acolo am prins-o pe soţie, Ana Maria, cu altul. Am simţit că a picat cerul pe mine! L-am aruncat pe ăla afară, i-am dat o palmă peste ceafă şi un şut în fund! A ieşit scandal, au aflat vecinii, cred că ştie tot oraşul, fiindcă Satu Mare este cât un sfert dintr-un cartier bucureştean. Am decis să plec de-acasă. M-am blocat cu nervii! Fiecare reacţionează în felul lui. Sunt alţii care îşi omoară soţia şi intră la puşcărie. Eu sunt un om calm de felul meu şi am decis să plec de-acasă. Mi-am luat lumea-n cap. În Bucureşti am ajuns sâmbătă (n.r. - discuţia a avut loc pe 31 iulie, în Gara de Nord)”, spune bărbatul, pe care îl podideşte plânsul, dar face eforturi să se abţină.

Drumul Satu Mare-Bucureşti a fost plin de gânduri negre. S-a transformat, treptat, într-o lecţie de supravieţuire, cu întâmplări care ar putea deveni uşor episoadele unui film. “Am vrut să mă sinucid. Mă omor acolo unde voi obosi, aşa m-am gândit. Nu mai conta nimic. Am vrut să plec cât mai departe de ea, deşi m-am gândit şi la copii. Am plecat de-acasă fără nici un ban, fără acte, fără telefon, doar cu hainele de pe mine. La un moment dat, am pierdut şirul zilelor şi m-am speriat. Mi-am propus să ţin data, să rămân şi eu om! Am plecat la drum, eram un fel de drogat, nu ştiam ce fac. Eram nervos, eu, care sunt un tip calm, căruia îi place să meargă la pescuit. Vă daţi seama, om liniştit, la 45 de ani, să ai parte de aşa ceva? Dacă nu aţi trăit, nu aveţi cum să vă puneţi în situaţia mea”.
Povestea drumului este una de roman. “Am plecat din Satu Mare, am mers vreo 20 de kilometri, apoi a trebuit să mă culc. Dormeam în căpiţe de fân. Cu maşina am mers doar de trei ori, pe toată durata drumului. M-a luat o maşină 4 kilometri, cu altă ocazie, un taximetrist a oprit şi m-a dus 6 kilometri, până în centrul Sibiului, apoi de la Azuga la Bucureşti m-au adus nişte domni. În Sibiu, ţin minte că am ajuns într- o sâmbătă. Nu am stat prea mult, nu aveam răbdare. Gândul era să merg tot în faţă. Pe drumul dintre Sibiu şi Braşov, un ţigan din Dobirca a oprit şi s-a oferit să îmi dea de muncă. A zis să îl ajut la cosit, că face insulină, e bolnav, şi să îl mai ajut să pună lâna în saci. M-am prins după patru zile că e cacealma, când i-am cerut doi lei, să-mi iau săpun, să mă spăl. Dormeam într-un hambar, o odaie unde erau pisici şi găini. Mă certa că miros urât, i-am spus că de la transpiraţie, că nu mă spăl, şi de la urina de pe lâna pe care o băgam în saci. Nu puteam să miros a trandafiri. Am plecat de la el când am văzut ce fel de om este”.

CITESTE toata povestea AICI