Grecii au scăpat de datorii. Ce urmează? Lecția eșafodului.

Să presupunem că Grecia intră în default și nu-și plătește datoriile. Astfel, grecii au ce și-au dorit și ce au votat: ștergerea datoriilor. Nu știm ce se va întîmpla în zilele următoare însă e foarte posibil ca Grecia să intre în default și să iasă din zona euro.

Zero datorii. E bine, nu-i așa? Nu prea.

Nu datoriile sînt marea problemă a Greciei. Problema e următoarea: Grecia nu-și poate susține nici pe viitor cheltuielile statului și actualul nivel de trai. Nu-și poate susține salariile bugetarilor, pensiile, sporurile, salariul mediu de 1000 de euro, pensionarea la 50 de ani și multe altele. Dacă nu ia măsuri de austeritate în cîțiva ani ajunge iar la datorii de sute de miliarde. Problema e că nu o mai împrumută nimeni. Și nimeni nu mai investește în Grecia. Așa e cînd intri în default. Ți se șterg datoriile dar nimeni nu te mai bagă în seamă din punct de vedere economic. Nimeni nu te mai împrumută, nimeni nu mai investește, nimeni nu mai face afaceri cu tine.

Nu e însă mai puțin adevărat că europenii și-au făcut-o cu mîna lor. Ei au întreținut iluzia vieții pe datorie, a welfare-ului, e lipsei de responsabilitate. Grecia n-a făcut decît să aplice rețeta europeană, germană în primul rînd, a welfarismului. Poate că de-acum încolo, europenii, guverne și bănci, se vor învăța minte și vor înceta să susțină cu împrumuturi aventura welfare. Ideea europeană e falimentară. Fiindcă socialismul pe care e clădită nu-i e soclu, îi e eșafod.

Grecia nu poate evita măsurile de austeritate. Mai mult, de ieri nu mai poate evita dezastrul. Măsurile de austeritate nu erau importante atît pentru plata datoriilor cît pentru supraviețuirea economică pe viitor.

Grecia are 1 000 000 datorii. Scapă de ele, îi șterse, foarte bine. În același timp produce 1000 pe an și consumă 3000. De unde scoate restul de 2000? Pînă acum grecii și-au susținut nivelul de trai (salariu mediu de 1000 de euro pe lună, sporuri, pensionare anticipată etc) din împrumuturi. De acum încolo nu vor mai avea de unde să împrumute bani. Ce vor face? Din ce vor plăti pensiile, salariile, sporurile, ajutoarele sociale, energia și multe altele? Faptul că au scăpat de datorii nu-i ajută deloc. Cu sau fără vot popular, bani nu mai sînt, s-a ajuns la fundul sacului. Nu poți vota împotriva realității. Nu poți vota nivel de trai de 1000 de euro. Dacă era așa, pînă acum toate popoarele își votau un nivel de trai mai bun. ”De mîine, prin referendum, am decis ca toți cetățenii să aibă vilă, piscină și Mercedes.” Nu se poate.

”Drahma va salva Grecia. Renunțarea la euro e soluția. Grecia va tipări un catralion de drahme și totul se va rezolva, actualul nivel de trai va putea fi susținut în continuare.” This is Spartaaa!!!

Ei bine, nu e chiar așa. Aproape toate lucrurile care susțin nivelul de trai al grecilor, de la smartfoane la haine, mașini, legume, carne, ciment, petrol și multe altele, se cumpără cu euro și dolari, nu cu drahme. Fiindcă cele mai multe dintre ele sînt produse în afara Greciei. Și atunci grecii vor trebui să cumpere euro și dolari ca să importe acele lucruri de care au nevoie (dacă nu vor să trăiască doar cu capre și măsline pe plajă). Pe euro și dolari vor plăti drahme. Însă indiferent cîte drahme tipărește statul grec, cantitatea de euro și dolari pe care sînt străinii dispuși s-o plătească pe drahmele grecilor e aceeași.

Să simplificăm și mai mult.

Grecia vrea mașină, Germania vrea să facă plajă la Egee. Bun. Mașina costă 30 000 de euro, plaja costă 3000 de euro. Germania va cumpăra drahme de 3000 de euro. Poate să cumpere 5 drahme sau un miliard de drahme, însă nu va da mai mult de 3000 de euro, fiindcă nu are de ce. Germania nu scoate din buzunar mai mult de 3000 de euro. Grecia ia alea 3000 de euro, pe care a plătit 5 drahme sau 10 miliarde de drahme, și își ia de ele a zecea parte dintr-o mașină. Dacă Grecia vrea ca Germania să-i dea mai mulți euro, atunci trebuie să producă mai mult, să producă chestii apetisante, pe care Germania să le vrea și să fie dispusă să plătească. Tipăritul banilor nu rezolvă situațiunea.

De ce ar avea nevoie europenii de drahme? De ce ar da euro pe ele? Ca să le ia acasă și să le expună în vitrină? Nu. Au nevoie de drahme ca să cumpere cu ele servicii și produse grecești. Dacă serviciile și produsele grecești sînt puține și proaste, și europenii vor avea nevoie de puține drahme. Degeaba tipărești bani dacă nu produci ca să acoperi banii respectivi în produse și servicii.

Există totuși o soluție. Vor grecii demnitate, așa cum se bat cu pumnii în piept? Ei bine, pentru început, ca să arate străinilor că n-au nevoie de ei, grecii pot începe prin a renunța la mașinile, smartfoanele, laptoapele, hainele, încălțămintea, mîncarea, combustibilii și televizoarele străinilor. Să se spele nenorociții de străini cu ele pe cap. Grecii sînt mîndri și nu au nevoie de produsele lor! Astfel, grecii nu vor mai avea nevoie de banii străinilor și vor trăi demn. Numai ieșind din temnița consumismului nedemn își vor permite să trăiască fără datorii, cu lapte de capră și măsline.