Un tânăr a infiat patru fetiţe rămase pe drumuri! „Unde mănâncă două guri, mai pot mânca patru!”

 Valentin Horga, 27 de ani, din satul Şepreuş, judeţul Arad, este unul dintre ”Eroii anonimi ai României” a cărui poveste merită să fie cunoscută prin intermediul campaniei Ziarului libertatea. Tânărul, deşi este foarte sărac, a înfiat patru fetiţe orfane, Elena (14 ani), Andreea (13 ani), Georgiana (10 ani) şi Alina( 8 ani) Simion, ca să nu fie despărţite de autorităţi şi duse în orfelinate diferite. Valentin face sacrificii financiare enorme să le hrănească şi să le ţină la şcoală, dar nu regretă nici o secundă responsabilitatea uriaşă pe care şi-a asumat-o.

 

”Lăsaţi orice speranţă, voi ce intraţi aici!”. Porţile cimitirului sunt larg deschise. De fapt, ele nu se închid niciodată, rămân într-o aşteptare permanentă ca o gazdă primitoare ce îşi întâmpină fără resentimente fiecare oaspete.

În praful din faţă cimitirului, urmele maşinii care transportă morţii în sat sunt încă proaspete. Ele tăie aleea că două lame ce pătrund adânc în inimile celor rămaşi în urmă. Patru sufleţele triste, Elena, Andreea, Georgiana şi Alina, tremură în faţă unei gropi întunecate.
Bătrânele din sat îşi trag pe frunte broboadele negre şi bocesc înfundat, iar sunetul se ridică spre cer în acelaşi timp cu lacrimile care coboară pe obrajii micuţelor. Se ţin strâns de mânuţe... Mama lor doarme pentru totdeauna în cutia de lemn din adâncul gropii. A fost răpusă de cancer... Şi ele sunt neputincioase...

Familia Simion a plecat din comuna Gura Văii, judeţul Bacau, pentru a-şi cauta o viaţă mai bună. Capul familiei murise cu ceva timp în urmă şi tot greu căzuse pe spatele nefericitei mame... Îşi iubea cu disperare copilele. Şi o sfâşia neputinţa de a pune ceva pe masă. Le-a luat de mânuţe şi a plecat în lume.
Aşa, au ajuns în comuna Şepreuş din judeţul Arad. Sperau, visau, îşi doreau... Preotul se roagă pentru iertarea păcatelor decedatei. Oare ce păcate să fi avut? Ea şi-a dorit o viaţă mai bună pentru feţele ei... Bătrânele îşi continuă bocetul milenar.

Le-a oferit casa bunicilor săi

Fetiţele stau stâns unite în jurul unui bărbat tânăr, Valentin Horga. El este singură persoană de pe lume care le-a mai rămas. Este singurul om căruia îi păsa de ele. Primii bolovani încep să lovească sicriul, înghesuindu-se să-l acopere pentru totdeauna. Nu-şi vor mai vedea niciodată mama... Valentin le strânge uşor în braţe, încercând să le acopere ochişorii. În primăvara anului trecut, fetiţele şi mama lor au ajuns în satul Sepreuş înfometate, disperate, cu speranţa aproape pierdută. Valentin, un om cu suflet mare, le-a oferit un adăpost, casa bunicilor săi. ”Nu sunt nici eu bogat, dar mi s-a făcut milă de cele patru copile, aşa că am hotătrât să le las să doarmă în casa bătrânească”, îşi începe povestea Valentin Horga. Uşor-uşor, viaţa a intrat în normal. Mama fetelor începuse să lucreze cu ziua prin sat, iar Elena, Andreea, Georgiana şi Alina erau din ce în ce mai fericite. Dar soarta le-a distrus planurile... Femeia s-a îmbolnăvit de cancer. Copilele o vedeau cum se stinge pe picioare şi nu puteau face nimic. Valentin şi mama sa, Florica Horga le ajutau cât puteau, în schimb, moartea nu a putut s-o întoarcă din drum.

VEZI CONTINUAREA POVEŞTII AICI