Viktor Orban aruncă BOMBA: O primejdie majoră la identitatea creştină a Europei

Fără precedent în duritate, claritate şi importanţă ca repercusiuni politice sunt spusele prim-ministrului ungar, azi, la Bruxelles, după întâlnirea avută cu dl. Schulz, preşedintele Parlamentului European. Este pentru prima oară după foarte mult timp, de pe vremea de mult trecută când se dezbătea Proiectul Constituţiei Europene, când revine pe tapet problema Europei creştine.

Şi nici măcar nu precum atunci, căci în dezbaterea politic corectă a fost paragraful care menţiona rădăcinile comune iudeo-creştine ale Europei, respins fiind deoarece, se spunea, dacă vă mai amintiţi, că o asemenea precizare identitară ar fi jignit profund comunităţile musulmane care trăiesc în Europa.
De data asta, Viktor Orban merge cu mult, mult mai aproape, aprinzând o polemică ce va cuprinde, cu siguranţă, toată scena politică a Europei.

„Nu trebuie să uităm – spune prim-ministrul Ungariei cu referire la fluxul actual de migranţi – că cei care ajung acum… sunt reprezentanţii unei culturi profund diferite… În majoritate, nu sunt creştini, ci musulmani. Este o problemă importantă, căci Europa şi identitatea europeană au rădăcini creştine… Nu este oare deja preocupant în sine faptul că acum cultura creştină a Europei nu mai are puterea de a menţine Europa în sistemul valorilor creştine? Dacă pierdem asta din vedere, gândirea europeană se poate regăsi în minoritate pe propriul său continent… Avem sentimente creştine, credem că sentimentul de a face parte dintr-o Naţiune este important şi că familia este importantă… Poate suntem minoritari cu această poziţie a noastră în Europa, dar avem libertatea de a o reprezenta.”

Este o poziţie care a fost însoţită şi de câteva alte remarci dure, poate gândite în pregătirea reuniunii Grupului de la Vişegrad ce urmează să aibă loc mâine sau duminică, atunci când se aşteaptă un mesaj clar de refuz complet şi irevocabil al principiului „cotelor de migranţi” nu numai actuale, dar şi în aşteptarea noilor prevederi, cote suplimentare mult mărite, pe care Comisia Europeană ar dori să le propună în viitorul foarte apropiat.

„Problema nu este europeană, problema este germană. Nimeni nu vrea să rămână în Ungaria, nu avem probleme cu persoanele care vor să rămână în Ungaria. Dar nimeni nu vrea să stea în Ungaria, în Slovacia, în Estonia, în Polonia, scrie Adevarul.ro. Toţi vor să meargă în Germania. Datoria noastră este doar să-i înregistrăm. Ungurilor le este frică, europenilor le este frică deoarece văd că lideri europeni, printre ei şi prim-miniştri, nu sunt în stare să controleze situaţia.”
Este limpede că aceste remarci vor servi drept detonator la începerea, în mod deschis, la nivel politic, a unei dezbateri în care, cel puţin până în acest moment, au fost implicate doar câteva voci ale societăţii civile, în principal ziariştii. S-a terminat cu reproşul ce se făcea privind introducerea forţată a temei religioase în dezbatere şi a afirmaţiile că, în niciun caz, nu aceasta putea fi o discuţie care să implice politicieni de primă mărime din UE, cei care intră direct în luarea de decizii la nivelul Consiliului European.

Greu de estimat acum, la cald, care vor fi urmările. Cert este că vor intra în joc, obligaţi de situaţie, nu numai marii tenori din spaţiul european, ci şi bisericile, nevoite, în fine, să ia atitudine sau, în funcţie de preferinţe, să tacă aşa cum au făcut-o până acum, îngropând însă un canal uriaş de credibilitate şi sensibilitate în raport cu opinia publică.

Aici cred că se va juca de acum înainte marea dezbatere. Cum va reacţiona opinia publică din diferite ţări europene la apariţia temei atât de complexe care leagă migraţia actuală de o primejdie iminentă la identitatea creştină? Va fi socotită o provocare minoră şi se va încerca minimalizarea ei? Foarte posibil, numai că, în acest caz, în situaţia deja mult prea tensionată din acest moment, se va da un argument extraordinar de important (încă unul) tuturor mişcărilor şi partidelor politice naţionaliste care-şi văd prezentată acum, într-un asemenea cadrul cât se poate de oficial, una dintre componentele esenţiale ale platformei lor politice.