Povestea primului sistem de navigatie auto din lume care nu se folosea de GPS: Etak

Dimensiune font:

| 21-02-2018 15:50

Primele tentative de a corela calatoria unei masini cu o harta dateaza din anii '30. A urmat apoi o evolutie a navigatiei la bordul masinii in Statele Unite, insa abia in anii '80 putem spune ca a aparut primul sistem de navigatie inteligenta. Unul care nu se folosea de GPS, ci avea o tehnologie care si astazi pare SF.

Jones Live Map era un sistem mai degraba de orientare, decat de navigatie, in 1909: soferul avea un disc cu mai multe locatii pe o anumita ruta sau intr-un anumit oras, care se invartea automat in functie de viteza masinii. Cam acelasi sistem a fost utilizat si de catre Iter Avto in anii '30: o harta a unei anumite zone era rulata pe doi tamburi care se derulau in functie de viteza masinii. Dupa aceea, zonele mici au fost transformate in harti tiparite si rulate, asa cum a prezentat Ford in 1964 pe conceptul Aurora. Dupa asta, au mai aparut multe sisteme cu harti de hartie, combinatii de planse cu harti si indicatoare mecanice, dar 1985 a fost anul in care domeniul auto a primit o navigatie cu adevarat precisa.

Navigatie Iter Avto 1939

Etak Navigator este considerata prima navigatie auto din lume si a fost realizata de compania americana cu acelasi nume. Aceasta companie a fost sponsorizata de celebrul Nolan Bushnell, cel care a finantat si compania de jocuri ATARI, iar domeniul de activitate era productia de harti digitale si sisteme de software. Insa primul produs cu adevarat de succes si extrem de inovator pentru acea perioada, a fost Etak Navigator, un sistem auto de navigatie cu folosire multipla.

Navigatie Ford Aurora 1964

Etak Navigator era primul sistem de navigatie care ii permitea soferului sa introduca o adresa de destinatie, dupa care sa-l dirijeze la acea adresa cu o marja de eroare de cativa metri. Acest sistem facea la acea vreme exact ce face si un sistem de navigatie din zilele noastre, insa ce este fascinant e faptul ca in 1985 nu se folosea de GPS, adica de sateliti. Dar cum reusea acest sistem sa fie atat de precis?

Sistemul Etak era format dintr-un ecran de tip CRT, un computer Intel 8088 cu 256K RAM, 32K EPROM si 2K SRAM si o unitate cu senzori de miscare si o busola digitala montata in partea din spate a masinii. In plus, masina mai avea doi senzori montati pe rotile ne-motoare, de obicei pe cele din spate, cu niste benzi magnetice fixate pe jante. Intregul sistem functiona pe baza locatiei initiale in momentul instalarii navigatiei. Adica atunci cand activai sistemul prima oara, bagai locatia manual, aceasta aparea pe ecran, dupa care, mai departe, citind viteza si directia masinii, harta stia unde se afla automobilul.

Hartile erau instalate digital pe casete magnetice de tip audio si pentru un singur oras era nevoie cam de 3-5 casete, ca sa acopere toate strazile. Hartile erau realizate manual, desenate manual, dupa care scrise pe casetele audio. Insa in clipa in care masina iesea din raza hartii instalate pe o caseta, trebuia sa o scoata si sa bage caseta urmatoare.

Etak Navigator reusea sa il duca pe sofer la o anumita adresa folosindu-se de o tehnologie numita geo-codare. Adica transforma latitudinea si longitudinea intr-o adresa. Busola digitala stia ce distanta este pana la acea locatie indicata de longitudine si latitudine, ii arata soferului distanta pe ecranul navigatiei, dar ii si spunea pe unde sa o ia, folosind o sageata care isi schimba directia in functie de busola. Practic, pe ecran aparea harta, cu o sageata fixa in mijloc care era masina, iar soferul se lua dupa ce-i arata sageata de sus care isi misca directia aratand mereu destinatia.

Dupa instalarea in masina, Etak trebuia calibrat intr-o cursa scurta cu masina. Dupa aceea, calculatorul reusea sa-si faca singur corectia, verificand din cand in cand daca directia masinii coincide cu o strada de pe harta.

In zilele noastre, acest sistem poate parea complex si depasit. Insa, chiar si in 1985, Etak Navigator oferea exact ceea ce ne ofera orice sistem de navigatie cu GPS din 2018: harta cu adrese, zoom pe harta, pozitia masinii, introducerea unei adrese cu strada si numar, distanta pana la destinatie si asa mai departe. Evident, acest sistem nu ii spunea soferului daca o strada are sau nu sens unic, daca o ruta este sau nu inchisa, dar nici nu avea instalate absolut toate strazile. In plus, fiind bazata pe harti luate de la autoritati, harti fizice ale oraselor, numerele strazilor, chiar si numele, nu corespundeau intotdeauna. Insa de cele mai multe ori, soferii erau uimiti de precizia si usurinta in folosire a acestui sistem.

Dupa Etak Navigator, compania a inceput sa produca harti digitale pe format CD. Aceste harti digitale au fost si pe primele sisteme cu GPS, lansate de Sony si Oldsmobile in 1995. Etak nu mai producea sisteme hardware, ci doar software si harti digitale pentru alte aparate de navigatie. Iar in 1997 a demarat un proiect ambitios de mapare digitala a autostrazilor din Statele Unite. La un moment dat, Etak a fost cumparata de Sony si numele primului sistem de navigatie auto adevarata a disparut in negura istoriei.

De ce sa privim in urma, la ceea ce a fost candva si care acum ni se pare penibil si usor de facut? Pentru ca sa ne dam seama unde a ajuns evolutia. Ca sa ne dam seama cat de greu a fost drumul de la niste harti tiparite pe tamburi de lemn, la sisteme de navigatie cu ecran tactil 3D care iti arata pana si geamurile blocurilor din Pantelimon.