Scurta istorie a Razboiului de independenta

Scurta istorie a razboului de independenta al Romaniei 1877-1878

Declaratia de independenta si semnarea conventiei romano-ruse a determinat Poarta sa treaca la actiuni represive bombardand localitatile romanesti de pe malul stang al Dunarii. S-a ajuns astfel la o stare de razboi intre Romania si Turcia. In urma unei interpelari a deputatului Niculae Fleva si ministru de extrene Mihail Kogalniceanu a declarat in Parlament “Suntem independenti; suntem natiune de sine statatoare!”. Ambele camere au votat independenta absoluta a statului roman 9-10 mai 1877, acesta semnificand atat inlaturarea suzeranitatii otomane cat si a garantiei colective a marilor puteri.

Armata romana mobilizata avea un efectiv de 100.000 de oameni, din care 58.000 reprezentau armata de operatiunii. Statul facuse eforturi financiare deosebite pentru a asigura o dotare corespunzatoare. Intre altele, artilia dispunea de modernele tunuri Krupp. Cu toate acestea trupele romane au sprijinit trecerea trupelor tariste in sudul Dunarii la jumatatea lui iunie 1877. Ofensiva impotriva Imperiului Otoman s-a desfasurat in trei directii insa cele mai importante lupte s-au dat la Plevna, reduta puternic fortificata si aparata de 50.000 de oameni sub comanda generalului Osman-Pasa. Trupele ruse au fost respinse, avand mari pierderi. Situatia din balcani si critica l-a determinat pe arhiducele Niculae, comandantul frontului balcanic sa adreseze principelui Carol cunoscuta telegrama solicitand cooperarea armatei romane: “Turcii, adunand cele mai mari trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog sa faci fusiune, demonstratie si daca se poate sa treci Dunarea cu armara”. Frontul de la plevna a fost pus sub comanda lui Carol I, asistat de generalul rus Zotov si generalul roman Alexandru Cernat. Al treilea atac asupra plevnei s-a incheiat fara niciun rezultat. Singurul castig a fost ocuparea de catre trupele romane a redutei Grivita I. Luptele crancene s-au desfasurat in septembrie-octombrie pentru izolarea completa a Plenvei si impiedicarea aprovizionarii garnizoanei otomane. In ziua de 28 noiembrie 1877 Osman Pasa a incercat de a sparge incercuirea la Plevna.

Caderea Plevnei a avut o influenta hotaratoare asupra desfasurarii ulterioare a razboiului. In timp ce armata rusa a contiunat ofensiva pe directia Sofia-Adrianopol, trupele romane le-a venit misiunea de a cuceri cetatile turcesti din vestul Bulgariei, printre care Vidin si Belogradcik.

In perioada tratativelor de pace de la San-Stefano relatiile romano-ruse s-au inrautatit urmare a neadmiterii reprezentatului roman la negocieri si mai ales a hotararii Rusiei de a ocupa din nou Basarabia.

Tratatul de la San-Stefano a recunoscut independata Romaniei, Serbiei si Muntenegrului.

 

Rusia primea Dobrogea in schimbul unei parti din despagubire de razboi si isi rezerva dreptul de a schimba acest domeniu cu sudul Basarabiei.

 

Relatiile romano-ruse au devenit deosebit de incordate. Trupele ruse au ocupat orasul Giurgiu si au ajuns in apropierea capitalei. In aceste conditii, domnitorul Carol I a ordonat regruparea armatei in nordul Olteniei si Munteniei pregatindu-se pentru rezistenta in cazul unei agresiuni militare din partea Rusiei. Cresterea influentei Rusiei in Balcani a nelinistit puterile europene, care au solicitat convocarea unui congres la care sa participe sapte state semnatare ale tratatului din 1856. Neputand risca un conflict cu marile puteri, Rusia a acceptat.

Delegatia romana formata din Ion. C. Bratianu primul-minstru si Mihail Kogalniceanu ministru de externe a solicitat in cadrul Congresului de la Berlin respectarea integritatii teritoriale, recunosterea independentei si retragerea trupelor ruse de pe teritoriul tarii.

Prin tratatul semnat la 1 iulie 1878 se recunoastea independenta, conditionat de modificarea articolului 7 din Constitutie care avea restrictii referitoare la acordarea cetateniei locuitorilor de alta religie decat cea crestina. Prevederile terioriale referitoare la Romania din tratatul de la San Stefano au ramas neschimbate.

Sudul Basarabiei intra in componenta Rusiei, iar Dobrogea si Delta Dunarii reveneau statului roman. Alte prevederi ale tratatului limitau substantial influenta rusa in Balcani.

Independenta a avut urmari dintre ccele mai importante pentru statul roman. A creat conditii pentru intarirea regimului politic si accelerarea progresului economic si social.

Reintegrarea Dobrogei dadea o noua perspectiva legaturilor economice cu lumea.

Dupa obtinerea independentei, Romania devenea stat cu drepturi depline in relatiile internationale.

Sursa: http://www.descopera.org/