Denumire științifică In: Linum usitatissimum
Denumire populară In: in de fuior

Denumire științifică In:

Linum usitatissimum, fam. Linaceae

Denumire populară In:

in de fuior, in de samanta

Proprietăți terapeutice In:

Semințele de in

Intern:

- laxativ

- emolient în inflamațiile tubului digestiv

Extern:

-  previne infecțiile microbiene – antiseptic

-  calmant

Afecțiuni tratate cu in

boli tratate cu in: constipații, cistite, abcese, furuncul

Mod de preparare In – ceai de in, decoct de In

Intern – laxativ: o lingură de semințe de in întregi se iau cu apă înainte de culcare

Macerare – inflamații intestinale: o lingură de semințe de in întregi la 100 ml de apă la temperatura camerei; se bea odată întreaga cantitate, oricând în timpul zilei

Extern – decoct de in: cistite: 4 linguri de in la 500 ml de apă rece, se fierbe 15 minute, se fac  spălături

Pentru cataplasme: se fierbe faină de in și mușețel sitat, în părți egale, până devine o pastă; se aplică pe piele, la locul dureros, caldă, menținându-se până se răcește;

Tratamente naturiste cu in

- O lingură de seminţe întregi de in, se macerează pentru o jumătate de oră în 100 ml apă la temperatura camerei. Se foloseşte ca băutură emolientă în afecţiunile digestive.

- 1-2 linguri de seminţe întregi de in, se iau seara la culcare pentru ca să regleze constipaţiile, datorită acţiunii mecanice asupra intestinului. Se poate folosi o perioadă foarte lungă fără nici un pericol fiind mult mai indicată ca uleiul de parafină sau uleiul de ricin, datorită faptului că sunt şi emoliente puternice şi ajută chiar la refacerea mucoaselor.

- 1-2 linguri seminţe de in se pun în 250 ml de apă, pentru 8 ore după care se mai adaugă sucul de la o lămâie fără pulpă. Se pot consuma 2 astfel de macerate în litiaze renale, afecţiuni ale aparatului digestiv sau alte afecţiuni unde este nevoie de refacerea celulară.

- Ceai din o lingură de seminţe de in la 250 ml apă fiert timp de 5 minute se foloseşte pentru afecţiunile respiratorii.

- 4 linguri de seminţe de in se pun în 500 ml apă se fierbe timp de 15 minute, după care se strecoară şi se vor face spălături vaginale în cazul cistitelor. Se mai poate adăuga puţin pelin(o lingură), fiind mai util în mai multe alte  afecţiuni ginecologice.

- Făina de in se poate face din ea o turtă cu puţină apă călduţă şi se aplică la răni sau se unge pe locurile în care există cheratoze sau ihtioză.

- Făină de in în amestec cu făină de muştar în diferite concentraţii 1\1 sau mai mult se aplică extern în special la copii sau în locurile unde trebuie să activeze circulaţia sângelui. Acestea amândouă se vor fierbe în puţină apă, sau se umectează doar şi apoi se va întinde pe o pânză aplicându-se pe piele.

- Cataplasme care se fac din 3 linguri de seminţe de in care se vor pune în 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute, după care se va pune acesta după strecurare, pe o pânză şi se aplică în cazul rănilor sau abceselor. Se poate aplica caldă, în cazul în care se doreşte să se grăbească colectarea abcesului. Tot acestea se vor aplica calde, în cazurile în care gâtul este inflamat. Se pot ţine peste noapte.

- Pentru înmuierea crustelor se va pune 2 linguri de făină de in în 250 ml apă caldă, se lasă timp de 3-4 ore după care se strecoară prin tifon. Cu aceasta se va unge locurile cu cruste, sau se pune chiar mai multă făină pe pansament pentru a rămâne o perioadă mai lungă în contact cu pielea.

- În arsuri se foloseşte uleiul de in în amestec cu apă de var în părţi egale. Se pune totul într-o sticlă curată şi se agită până la formarea unui lichid alb-lăptos, cu care se unge arsura. Acesta are proprietatea de a calma durerile, răcorii şi vindeca rana.

- În cistite (inflamaţia băşicii urinare) se fac spălături calde sau băi cu fiertură din 2-4 linguri de seminţe de in la 500 g apă caldă.

Inul in traditia populara

Ceaiul din seminţe de in se lua pentru tuse. Cu făina de in se făcea o turtă care se punea pe răni, ca să scoată puroiul din ele şi să le vindece; se schimba de mai multe.

Uleiul se punea pe o cârpă la arsuri, iar din făină de in şi cartofi fierţi pisaţi, se făceau legături la umflături şi abcese, ca să coacă. Seminţele fierte se puneau în legături la umflături, ori se fierbeau în lapte şi se făcea o turtă care se aplica pe gât. La gâlce (adenopatii) rele cu tendinţa de coacere, precum şi contra junghiurilor, se puneau cataplasme din făină de in cu lapte. Cu făina amestecată cu lapte şi flori din grădină se făceau legături contra durerilor de burtă. O lingură de seminţe se pune într-un pahar cu apă şi se lua seara ca laxativ