Denumire stiintifica: Cnicus benedictus.
Denumiri populare: sofran salbatic, iarba amara.
Schinelul, o planta din familia compozitelor, este putin cunoscut omului obisnuit. In orice caz, seamana intrucatva cu sofranul de cultura. Pentru uz medicinal se recolteaza si se prelucreaza varfurile tinere, cu tot cu flori, din care, in mod obisnuit, se face infuzie. Alte preparate medicinale realizate pe baza de schinel: decoct, tinctura, extract, pilule.
Substante active importante: benedictina si cnicina - substante specifice, ulei volatil, tanin.
Indicatii terapeutice
Preparatele medicinale obtinute din schinel sunt tonice si reconditioneaza tesuturile pe care sunt aplicate. Din acest motiv, schinelul este recomandat in tratamentul degeraturilor, ulceratiilor, arsurilor. Actiunea sa asupra acestor afectiuni este potentata si de faptul ca preparatele pe baza de schinel au si calitati antiinflamatoare, bactericide si usor sedative.
In uz intern, preparatele din schinel (infuzia) regleaza activitatea gastro-intestinala, stimuland secretiile gastrice (inclusiv aciditatea gastrica), precum si pofta de mancare. Schinelul este recomandat si in reumatism, edeme, hidropizie, guturai rebel. Totodata, schinelul are si calitati de agent febrifug, fiind utilizat in tratarea starilor febrile insotite de eruptii cutanate.
Adauga comentariul tau