„Îmi respect publicul, niciodată nu l-am înşelat şi nu l-am tratat superficial”

 * interviu cu regizorul Andrei Ciobanu

 

 

 

Andrei Ciobanu este un om obişnuit, actor şi regizor la Ateneul din Iaşi. Ori de câte ori păşeşte pe scenă se străduieşte să aducă un zâmbet, un strop de fericire, o sclipire în ochii celor care vin să îl vadă. Se bucură sincer de fiecare întâlnire cu publicul şi pleacă fericit de la teatru atunci când primeşte aplauze. Am stat de vorbă şi cu actorul Andrei Ciobanu, dar şi cu regizorul Andrei Ciobanu despre scenă, despre magia teatrului şi despre premiera spectacolului „Pijamale”, care va avea loc mâine.

- De ce teatru? Ce v-a atras la scenă? Dar la regie?

- Nu eu am ales teatrul, ci el m-a ales pe mine, iar scena este locul unde poţi transmite tot ce simţi şi ce gândeşti într-o forma artistică tuturor celor care vor să primească tot ceea ce ai tu în suflet. Eu mi-am început cariera ca actor. Cu toate astea, tot timpul mi-am dorit să progresez din punct de vedere profesional şi regia este un pas înainte. Diferenţa este că acum nu mai trebuie să ai grijă doar de personajul tău şi de evoluţia lui în piesă, ci de tot se întâmplă pe scenă, de întreg ansamblul. În plus, când cer ceva unui actor, ştiu cum e să fii pe scenă şi mă ajută faptul că am fost în ambele impostaze. Aşa că ,,ceea ce nu îţi place, altuia nu îi face”. Sunt un actor docil şi merg pe mâna regizorului pentru că ştiu că el are viziunea de ansamblu, supratema şi îmi doresc ca actorii cu care colaborez să facă la fel. Este mult mai greu ca regizor, iar responsabilitatea şi emotiile sunt infinit mai mari. Dar cred că şi satisfacţia este mai mare. În timpul spectacolelor, îmi place să stau în sală sau, dacă am posibilitatea, undeva de unde să pot vedea toată sala, scena şi publicul, pentru a vedea reacţiile spectatorilor. Apoi, îmi place să stau în foaier ca să aud impresiile celor ce au venit în sală. Sunt un perfecţionist. Şi, până la urmă, când bate gongul, munca regizorului s-a cam terminat.

- „Pijamale”, o noua premieră la Ateneu pe care ieşenii o vor putea vedea mâine, de la ora 20. A câta este pentru dvs? Cum aţi ales-o?

- „Pijamale” este cel mai nou spectacol al meu. Acum, când stau şi număr câte spectacole am făcut, îmi dau seama că este cea de-a douazecea premieră a mea şi a patra pe scena Ateneului. Eu tot timpul caut să montez texte noi şi această piesă am găsit-o în urmă cu câţiva ani. Uneori stau şi caut texte la întâmplare şi am sau nu am succes, alteori primesc texte cadou şi le citesc cu plăcere. Am avut plăcerea şi onoarea de a primi texte de la mulţi oameni, care doresc să le montez creaţiile. Chiar săptămâna trecută am primit de la un prieten compozitor un text scris de un autor care a câştigat şi premiul Uniter şi m-a bucurat tare mult propunerea sa. Mărturisesc că încă nu am apucat să citesc textul primit, dar abia aştept. Cred că lucrurile se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple.

- Cu alte cuvinte, acum a venit timpul spectacolului Pijamale.

- Da. Când am început să lucrăm la repetiţii, eu aveam spectacolul gata în mintea mea. Aleg textele doar dacă îmi transmit ceva la prima citire, dacă nasc ceva în sufletul şi mintea mea. Mai am câteva texte pregătite, care la un moment dat vor fi puse în scenă. În Pijamale joc şi eu. E destul de greu pentru că nu te poţi vedea pe tine când joci, regizorul nu poate controla actorul. Ştiu ce să pot să fac şi ce nu pot să fac pe scenă. Nu cer mai mult decât pot de la mine. În momentul când apari în faţa publicului, trebuie să îţi cunoşti limitele, să îţi ştii calităţile şi defectele. Până la urmă, important e produsul final, ceea ce îi oferi publicului în seara respectivă. Îmi respect publicul, niciodată nu l-am înşelat şi nu l-am tratat superficial.

- Unde credeţi că este mai mult teatru -- în viaţă sau pe scenă?

- Dacă ne referim strict la ceea ce înseamnă arta teatrală, adica opera de artă pe care o numim spectacol şi care este rezultatul unei munci de creaţie la care participa mai mulţi factori (dramaturgul, actorul, regizorul, publicul) evident că pe scenă. Dacă ne referim la forma des uzitată, din păcate, de a juca un teatru ieftin, adică de a te lamenta, a minţi şi a manipula, clar că în viaţă. O întâlnim în fiecare zi la piaţă, în trafic, la talk showurile de la televizor etc. Este o greşeală, din punctul meu de vedere, asocierea teatrului sau circului cu astfel de manifestări care nu au nimic în comun cu arta. Pentru că pe scenă, chiar dacă actorii sunt oameni obişnuiţi care se transpun în nişte personaje (regi, medici, bancheri, soldaţi etc), ei nu mint şi nu se prefac. Încearcă să fie cât mai adevăraţi, să fie cât mai credibili, iar de multe ori sentimentele şi gândurile personajului interpretat îi coplesesc, se amestecă şi cu propriile lor gânduri sau stări emoţionale. Şi toate aceastea pentru a putea oferi publicului un moment de visare, de evadare din viaţa cotidiană.

Maura ANGHEL

 

Premiera spectacolului „Pijamale” va avea loc sâmbătă, 20 octombrie, de la ora 19, la Ateneul din Iaşi.