„Pauză albă”, un tablou-destin

În perioada anilor '60, când pictura proletcultistă stătea la loc de cinste pe simezele galeriilor şi ale saloanelor de pictură (nu de artă vizuală!), artişti cu aspiraţii către pictura cosmopolită, abstractă şi modernă căutau formule noi de exprimare şi originalitate. Lucrările acestor artişti cu aspiraţii către valorile occidentale erau expuse într-un loc lipsit de importanţă faţă de centrul valoric al expoziţiei sau chiar refuzate. La expoziţia judeţeană a artiştilor ieşeni, de la Sala „Dalles” Bucureşti, din 1969, unde au expus nume importante precum: I. Neagoe, I. Gânju, D. Gavrilian, Hârtopeanu, M. Cămăruţ, A. Podoleanu şi Ghiţă Leonard etc. Lucrarea ultimului artist consemnat, „Pauză albă”, a fost expusă într-un loc mai puţin vizibil. Cu toate acestea, a fost remarcată de directorul Galeriilor „Guggenheim” din Londra. Tabloul a fost achiziţionat pentru muzeu, iar domnul Ghiţă Leonard a primit invitaţia de a deschide o expoziţie în Anglia, oferindu-i-se în perioada expoziţiei un atelier de creaţie. Toate acestea vorbesc despre aprecierea deosebită faţă de pictura abstractă a profesorului Ghiţă Leonard, cu potenţial creativ de mare perspectivă.

Acest succes impresionant avea să ofere o mare deschidere culturală şi posibilitatea ca lucrările pictorului ieşean să se aşeze alături de cele semnate de Picasso, Georges Braque, Henri Matisse, Albert Gleizes, Jean Metzinger etc., dar a atras şi ostilitatea confraţilor, care l-au marginalizat, prin refuzarea de la saloanele anuale din Iaşi, pe motiv că făcea o pictură abstractă şi tablourile nu intrau în context. După repetatele solicitări ale directorului Galeriilor „Guggenheim” către Ministerul Culturii pentru a-i permite lui Ghiţă Leonard să picteze şi să expună în Anglia, artistului ieşean îi este refuzată plecarea din motive politice. În acest context social-cultural, Ghiţă Leonard renunţă să mai expună „cu aşa-zişi pictori”, care l-au marginalizat, dedicându-se pedagogiei, astfel încât la Şcoala Populară de Artă din Iaşi se făceau lucrări la nivel academic. Astfel s-a pierdut şansa ca un pictor român să devină un nume de rezonanţă internaţională, la fel cum ar fi trebuit să fie şi Nicolae Grigorescu, care a pierdut momentul favorabil (în acest caz din greşeala lui) să fie alături de marii artişti ai şcolii de la Barbizon, expuşi la muzeul Orsay.

Lucrarea „Pauză albă” rămâne un tablou-destin în creaţia profesorului Ghiţă Leonard. În 2015, la Salonul Artis, Ghiţă Leonard a primit, cu multă întârziere, „Marele Premiu” - un titlu meritat din plin pentru lucrarea „Ţesutul tractoarelor”, care a venit după celebra „Pauză albă”. Pentru calitatea de excepţie, artistică şi pedagogică, îl felicit cu profundă recunoştinţă pe profesorul Ghiţă Leonard, aşezând pensula mea în faţa dumnealui, ca gest de respect, pentru pictura de mare profunzime, cu speranţa să fie valorizat de instituţiile culturale ieşene şi cele naţionale, iar arta sa să fie reaşezată acolo unde merită.
Mihai Coţovanu