A sărit în aer butoiul cu pulbere de la Teatrul Naţional Iaşi GALERIE FOTO

  Nouă dintre cei mai cunoscuţi actori ieşeni au făcut publice nemulţumirile pe care le-au sesizat şi într-un memoriu trimis la Ministerul Culturii. Ei invocă o stare conflictuală între artişti şi conducerea Teatrului.

 Ieri a fost forfotă mare la Naţionalul ieşean. Nemulţumirile actorilor au depăşit limita suportabilului, iar o parte dintre ei dintre ei le-au făcut publice, în cadrul unei conferinţe de presă, după ce în prealabil le-au trimis, sub forma unui memoriu, la Ministerul Culturii. „Nemulţumirile noastre sunt de mai multe feluri, şi din cauza repertoriului, care câteodată cuprinde texte de proastă calitate, şi din cauza unor regizori invitaţi, unii dintre ei chiar nu ar avea ce să căute într-un Teatru Naţional. Din cauza asta calitatea actului artistic scade, dar tot timpul actorii sunt de vină”, spune Constantin Puşcaşu.

Din trupa Teatrului Naţional Iaşi fac parte 33 de actori. Doar nouă dintre ei au participat ieri la întâlnirea cu presa, deşi au fost mai mulţi cei care au semnat memoriul. Sunt actori cunoscuţi publicului, actori care joacă în numeroase spectacole; unii dintre ei au proiecte independente; unii dintre ei sunt cunoscuţi şi de la radio, televiziune, din producţii cinematografice. Cu toţii argumentează însă că sunt umiliţi de lipsa de comunicare, de promovare, de vizibilitate. „Conducerea Teatrului nu consideră că trebuie să mergem la festivaluri din străinătate. Sunt o mulţime de festivaluri în Europa, la care noi nici nu ne înscriem. Festivalul de la Sibiu, cotat ca fiind al treilea din Europa, are o bursă de spectacole la care noi nici măcar nu ne înscriem. Noi rămânem aici ca într-o cuşcă. Putem accesa fonduri europene, dar noi nu participăm niciodată la astfel de proiecte”, detaliază Antonella Cornici.

Una dintre principalele nemulţumiri invocate este aceea că sunt puse în scenă multe spectacole cu devize mari, cu decoruri monumentale, care se joacă de câteva ori şi apoi sunt scoase din repertoriu. „Iaşii în Carnaval”, „Domnul Swedenborg vrea să viseze” (premiat la Festivalul de Teatru de la Oradea) sau „Golem” sunt doar câteva dintre exemple.

„Am ajuns să-mi fie ruşine să spun că sunt actor la Teatrul Naţional Iaşi”!
Aflat în plină campanie de promovare a filmului „Aferim!”, care a avut câteva proiecţii de gală în ţară, înainte de intrarea oficială în cinematografele din România (pe 13 martie), Teodor Corban şi-a vărsat năduful pe scena de acasă: „Nu suntem prezenţi în festivaluri, nu suntem promovaţi, nu suntem vizibili. Merg prin ţară şi mă mai întreabă câte unul unde sunt actor: la Teatrul Naţional din Iaşi. Şi oamenii mă privesc aşa, cu milă. Am ajuns să-mi fie ruşine să spun că sunt actor la Teatrul Naţional Iaşi. Evit, le spun că sunt liber profesionist. Nu ne mai simţim artişti, suntem trataţi ca nişte sclavi pe moşia lor. Suportăm de foarte mulţi ani şi tot de frică n-am reuşit să ne adunăm”.

S-a vorbit despre frică, ieri, la Teatrul Naţional din Iaşi!

• „Curajul este puterea de a-ţi controla frica, însă oricât ai controla-o, frica rămâne. Deşi joc în multe spectacole, mă tem de represalii, mai ales că eu sunt unul dintre cei care are contract pe perioadă determinată” - Doru Aftanasiu
• „S-a vehiculat ideea că acest grup este manipulat. Nu suntem manipulaţi de nimeni, nu ne dorim pe cineva anume director. Ne dorim să fim trataţi corect şi să ne facem meseria. Suntem intimidaţi şi uneori ne facem meseria sub imperiul fricii” - Anne Marie Chertic
• „Ni s-a sugerat să nu facem tevatură, să ne spălăm rufele în familie. Dar noi nu am fost o familie! Au fost trei membri ai familiei, restul am fost aşa, nişte slugi prin casă” - Constantin Puşcaşu

Directorul general al TNI: „Eu nu ştiu ce scrie în acel memoriu”
După această conferinţă de presă, Cristian Hadji-Culea, directorul general al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi, a răspuns câtorva întrebări adresate de ziarişti: „Eu nu ştiu ce scrie în acel memoriu, în măsura în care sunt lucruri născute din interesul pentru buna activitate a Teatrului, chiar dacă e un conflict... Conflictele sunt neplăcute uneori, dar utile foarte des. E cam tot ceea ce ştiu în momentul acesta. Şi sper ca lucrurile să meargă bine în Teatru, indiferent de concluziile care se vor trage după acest conflict”.

În contextul acestui protest, s-a vehiculat ideea că directorul adjunct artistic al Teatrului, actorul Adi Carauleanu, şi-a dat demisia: „Este impropriu spus că mi-am dat demisia. Acum o lună, am făcut o cerere prin care am solicitat transformarea postului de director artistic, în post de actor. Există o lege din 2011, în baza căreia postul de actor s-a transformat în post de director artistic. Vreau să mă întorc la statutul de actor, dar nu pot, pentru că nu mai sunt posturi”, a spus Adi Carauleanu.

Printre sesizările actorilor se află şi una mai puţin obişnuită, care se referă la „prezenţa în stare de ebrietate la serviciu a contabilei-şefe, care are opinii artistice la repetiţii”. „Cine a spus aşa ceva? Nu-mi vine să cred! M-aţi blocat! Asta este o jignire la adresa acestei instituţii. Sunt de 29 de ani în teatrul ăsta, dar nu am auzit vreodată aşa ceva”, a spus Luminiţa Condurache.
***
„Nu avem vizibilitate, dovadă că dumneavoastră, cei aflaţi aici nu ştiţi cum ne cheamă”, a concluzionat Antonella Cornici.

În imagine, de la stânga la dreapta: Anne Marie Chertic, Dumitru Năstruşnicu, Cosmin Maxim, Constantin Puşcaşu, Antonella Cornici, Teodor Corban, Doru Aftanasiu, Irina Răduţu Codreanu, Catinca Tudose

Într-adevăr, actorii au fost întrebaţi la final cum se numesc – colegii de la televiziune au nevoie de astfel de înregistrări pentru montaj -, iar Teodor Corban a spus simplu: „Vasile Alecsandri”. Semn că dacă actorii nu şi-au pierdut simţul umorului, mai există o şansă pentru Teatrul Naţional Iaşi! Momentul de ieri a echivalat însă cu o... revoluţie la Teatru şi o schimbare majoră este iminentă.
Gina POPA

Lipsa oricărei reacţii privind demolarea Sălii „Teatru Cub”
O altă nemulţumire este absenţa oricărei atitudini a directorului Cristian Hadji-Culea privind ideea avansată de reprezentanţii Primăriei Iaşi de a demola Sala „Teatru Cub”. Contestatarii Cubului sunt numeroşi, însă, cu mici excepţii, sunt cei care nu au văzut niciodată un spectacol de teatru în această sală... inestetică la exterior, însă extrem de generoasă din punct de vedere al dotărilor tehnice. „Nu poate fi ignorat faptul că sala aceea este preferată de regizori de elită. Este o sală adecvată pentru proiecte teatrale moderne. Nimeni nu contestă calităţile Sălii Mari a Teatrului Naţional Iaşi, dar nu toate spectacolele pot fi jucate în acelaşi spaţiu. De asemenea, nimeni nu le poate reproşa celor de la Primărie că nu vin la teatru. Poate nu le place teatrul! Dar e greu să asociezi ideea de Capitală Culturală Europeană cu aceea de oraş în care se demolează o clădire de teatru funcţională”, a spus Doru Aftanasiu, care joacă aici în cel mai nou spectacol al Naţionalului, „Variaţiuni pe modelul lui Kraepelin”, în regia lui Alexandru Dabija.

Sala Mare a Teatrului din Iaşi este împărţită între Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” şi Opera Naţională Română Iaşi, ceea ce înseamnă că fiecare dintre instituţii poate programa spectacole aici, în medie, 15 zile pe lună. Astfel, orice alternativă la acest spaţiu de joc este binevenită.

Citiţi şi:

Cum să dai un Cub de lemn la fier vechi

A mai murit un festival la Teatrul Naţional Iaşi