„Sunt o visătoare, care îşi întinde aripile spre căutarea profunzimilor naturii umane”

Lansat anul trecut, scurtmetrajul „Mirrocide”, al Marei Crăcăleanu, elevă în clasa a X-a la Colegiul „Mihai Eminescu” din Iaşi, a primit deja multe premii, cele mai importante fiind Accolade Global Film Competition şi Best Shorts. Subiectul a fost inspirat din societatea actuală, din comportamentul celor din jur. Am stat de vorbă cu Mara despre film, care este marea ei pasiune.

- Cum te-ai decis să faci film? Ce rol ai avut tu în povestea asta?

- Este o întrebare la care deocamdată caut răspuns. Probabil îl voi căuta toată viaţa. Pur şi simplu sunt atrasă de această artă. Petrec multe ore privind filme, uneori văd două, trei pe zi şi asta mi-a oferit deschiderea şi încrederea că pot şi eu să creez un film, ceea ce am şi făcut. În „Mirrorcide” joc rolul unei adolescente care observă atent lumea din jur şi contrastele ei.

- Cum ai ales subiectul? Ce te-a inspirat?

- Subiectul a fost inspirat din societate, din realitatea înconjurătoare, din comportamentul celor din jur. Aşa cum apare şi în titlu, „Mirrorcide” este compus din două cuvinte: mirror (oglindă) şi suicide (suicid). Oglinda este tema, simbolul predominant. M-a fascinat ideea că oglinda ne poate influenţa personalitatea în bine sau în rău. Personajele din filmul meu vorbesc despre acest contrast. În tot ceea ce am filmat, am apelat la mijloace care fac diferenţa: luminile, contrastul întuneric-semi-umbră, machiaj strident versus naturaleţe, suspans versus echilibru. Inclusiv, coloana sonoră menţine tensiunea pentru ca, la final, să echilibreze această stare.

- Cât ai lucrat, cu cine ai lucrat, unde ai filmat? Cum ai ales distribuţia?

- Filmările au durat aproximativ 6 luni. Chiar dacă pare mult pentru un film de 12 minute, am tras multe duble. Director de imagine este Relu Tabără, operator la TVR Iaşi, cu care am făcut o echipă excelentă. El a fost profesorul care m-a învăţat ABC-ul despre film. Din distribuţie fac parte 11 actriţe, eleve, prietenele mele: Diana Mălăncuş, Daria Ioana Hurjui, Ana Dieac, Nadine Nofal, Vasilica Ungureanu, Ilinca Luca, Maria Sofragiu, Mara Ungureanu, Felicia Selevestru, Andreea Cosmina Creţu şi Teodora Balanovici. Ele sunt colege de clasă, prietene din copilărie, de la Corul „Juniorii” al Operei Naţionale Române şi de la trupa de teatru în care joc acum. Coloana sonoră îi aparţine celebrului compozitor Adrian von Ziegler, care mi-a încredinţat-o în urma corespondenţei cu el.

- Pelicula a primit şi premii. Vorbeşte-ne despre ele, te rog.

- Primul premiu, şi unul dintre cele mai importante, a fost la „Accolade Global Film Competition”, un festival unic în industrie. De acolo am primit şi prima statuetă, fabricată de compania ce creează imaginea Oscar. Următorul premiu a fost la „Los Angeles Film Awards”, o competiţie bine cotată de oamenii din industrie. Au urmat „Festigious International Film Festival” din Los Angeles, Semi-Finalist la „Hollywood Screenings Film Festival” şi „Los Angeles Cinefest”, finalist la „Wendy’s Shorts”, câştigător la “Best Shorts Competition”, un festival foarte important. A venit cel de la ARFF Berlin, unde va avea loc o proiecţie la sfârşitul anului, apoi o nominalizare la Ljubljana, la festivalul „Zoom”, unde filmul a fost deja proiectat. Cel mai recent premiu a fost obţinut la prestigiosul Festival de Film „Calcutta International Cult Film Festival”, din India, unde sunt invitată la Gala Laureaţilor. Am fost nominalizată pentru premiul „Golden Fox”, un fel de Oscar indian. Recent am fost contactată de directorul unui festival din Los Angeles care m-a felicitat personal. Cei de la „Accolade” mă consideră deja un membru al echipei .

- Obsesia self-image chiar există?

- Acest simbol, oglinda, este mereu prezent în viaţa noastră, în existenţa noastră. Cu toţii o folosim şi este important să nu fie transformată într-un obiect obsesiv. Asta poate genera dezechilibre. Există o linie foarte fină între narcisism şi simpla reflectare a imaginii. Până la urmă despre asta este vorba în filmul meu. Sunt persoane care folosesc acest obiect raţional, iar altele mult prea mult...

- Tu ai obsesia asta?

- Îmi place să cred că sunt o persoană care nu e obsedată de self-image, dar asta nu înseamnă că nu sunt atentă la modul în care arăt sau mă îmbrac. Nu simt nevoia să fac un selfie la fiecare look şi în niciun caz nu sunt genul care postează în neştire poze. Cei care fac asta se expun prea mult şi uneori cred că o fac doar ca să atragă atenţia. Am văzut recent serialul „Black Mirror”, care arată pericolele la care se expun oamenii atunci când devin dependenţi de reţelele de socializare şi de tehnologie în general. Mesajul transmis e unul îngrijorător, e un semnal de alarmă pe care mulţi îl ignoră.

- Filmul este pe IMDb.com, o platformă foarte importantă.

- Faptul că filmul este pe IMDb certifică faptul că am făcut un pas spre această industrie. Colegele de platou s-au bucurat la fel de mult să-şi vadă numele pe site. Ceea ce este important pe o pagină de IMDB este că, practic, îţi promovează imaginea şi te include automat în marea comunitate a cineaştilor din lumea întreagă. Îmi doresc să studiez regie de film şi actorie în străinătate. Nu mă voi plictisi niciodată de film şi abia aştept să transform pasiunea, într-o meserie. Sunt o visătoare, care îşi întinde aripile spre căutarea profunzimilor naturii umane.

Maura ANGHEL