Avangarda şi comunistul (II)
Dimensiune font:
Există o curgere firească a vieţii de care suntem străini, sau abia o putem întrezări; nu întâmplător s-a spus că „omenirea e asemenea unor copii ce culeg o scoică mai frumoasă, mai strălucitoare, pe când nemărginitul ocean al adevărului se întinde în faţa lor neîncetat”. O observare masai aproape de adevăr sau realitate este determinată de dimensiunea gândirii ca o măsură a propriei valori şi individualităţi, înţelegerea unor evenimente definitorii care au marcat societatea prin anumite curente de gândire, la început prin forţă de convingere; aplicare lor, însă, a fost total opusă conceptului iniţial. S-a criticat foarte mult comunismul, dar nu sunt discutate ei încă greşelile fundamentale, pentru că memoria mulţimii este scurtă; luăm cuvântul unor lideri drept faptă şi de multe ori urechea se apleacă mai uşor la minciună decât la adevăr, de aceea mă întreb unde sfârşeşte minciuna şi unde începe adevărul. Cu toate că doctrina comunistă a fost considerată greşeală, iar culturală a fost o formă de rezistenţă şi protest acum mulţi recunosc că în perioada comunistă a existat o deschidere mai mare faţă de artă şi susţinută de instituţiile statului, pe când acum există o susţinere a unor grupuri de interese şi nimic mai mult. Mişcarea de avangardă, care a fost forţa nevăzută a comunismului prin curente anarhiste şi nihiliste, a rămas nepătată şi în prezent cu toate că o anume criză culturală, pe care mulţi o resimt din ce în ce mai acut, continuă să orienteze artele spre uniformizare, netezind calea către globalizare.
Avangarda şi comunismul au avut elemente de fond comun, printr-o orientare a unui ideal proiectat în viitor. Prima, prin excesul de căutare a originalităţii şi creativităţii, a căzut în derizoriu, prin formule ca ineditul, impactul imediat, extravaganţa, ce au înlocuit calitatea şi valoarea prin înstrăinarea artiştilor de propria identitate. Lipsa calităţii artistice împinge masele spre subcultură sau cultură urbană, care e promovată ca o alternativă în orientarea actuală a societăţii. Pentru a susţine cele de sus scrise vă sugerez actuala expoziţie de la Galeria Cupola; este posibil să descoperiţi „ineditul”. Comunismul nu putea să meargă înainte spre desăvârşirea societăţii pur materialiste (o utopie), fără ca oamenii să fie eliberaţi de „jugul” Dumnezeu; vechea ordine dărâmată prin dictatura proletariatului, Lenin o definea „dominaţia care nu este înfrântă de nici o lege şi se bazează pe violenţă”, fiind expresia libertăţii absolute, invocată în artă de Kandinski. Potrivit dogmei marxiste „forţa este moaşă oricărei societăţi vechi care o poartă în pântece pe cea viitoare” şi nu întâmplator formula dominantă a mișcării de avangarda e agresivitatea prin formă, temă şi idei care ne abat de la curgerea firească a vieţii purtând în sânul ei ateismul.
Mihai Coțovanu
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau