Biserica din Densuş, cea clădită cu piatră de la Ulpia Traiana

 În judeţul Hunedoara, la Densuş, se află o biserică unică în România, despre care unii afirmă c-ar fi fost construită în secolele IV - VI, alţii în secolele X - XI, deşi prima ei atestare documentară este din 2 mai 1360, cu ocazia unui „scaun de judecată” al românilor din Ţara Haţegului. Specificitatea acestei biserici rezidă în mai multe elemente, între care: este socotită a fi cea mai veche biserică din piatră din România; a fost construită din blocurile de piatră luate din zidurile anticului oraş daco-roman Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

După cucerirea Daciei de către romani, aceştia au devastat capitala Daciei - Sarmizegetusa Regia - şi au stabilit capitala Provinciei Romane Dacia la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, situată la peste 40 km distanţă. Această nouă capitală a fost întemeiată între anii 108 - 110, din porunca împăratului al cărui nume îl şi poartă. A cunoscut înflorirea până la retragerea aureliană, din 273, apoi a supravieţuit, se pare, doar până la năvălirea hunilor, în secolul al V-lea. Ca şi în cazul Sarmizegetusei Regia, şi Ulpia Traiana a avut edificii cu rol religios. Arheologii au identificat până în prezent, în complexul arheologic de la Ulpia Traiana, mai multe temple închinate zeităţilor venerate de romanii antici: templul zeiţei Nemesis, cel al zeilor Domnus şi Domna, sanctuarul zeilor Aesculapius şi Hygia, templul zeului Mithra, cel al zeilor palmireni, templul mare, templul zeului Silvanus.

Din ruinele fostei capitale a Provinciei Romane Dacia s-au adunat blocuri de piatră, coloane şi statui, pentru a construi ceea ce astăzi este biserica din Densuş, închinată Sfântului Ierarh Nicolae (celebrat pe 6 decembrie) şi Sfântului Prooroc Eremia (celebrat pe 1 mai). Densuş este la o depărtare de circa 10 km Nord faţă de Ulpia Traiana. Acest fapt a dat naştere la controverse între specialişti, în ce priveşte construcţia. Unii afirmă că biserica a fost, de fapt, mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci, un mic stâlp dintre cei patru care susţin turla îngustă fiind o stela romana purtând numele lui Longinus; alţii cred că acolo a fost un templu roman al zeului Marte. Cea mai vehiculată părere este aceea că actuala biserică din Densuş a fost un templu roman creştinizat, o biserică paleocreştină construită între secolele IV - VI.

Teoria templului poate fi susţinută de mai multe particularităţi: altarul bisericii este orientat mai degrabă spre Sud decât spre Est, cum e regula la lăcaşurile creştine; acoperişul bisericii privit din lateral are forma unui porumbel; deasupra altarului se află doi lei de piatră, situaţi coadă în coadă. Cercetările au stabilit că edificiul iniţial a suferit modificări substanţiale de-a lungul timpului, în special către finele secolului al XIII-lea, iar în secolele XIV - XV au fost adăugate încăperi anexe bisericii, pe latura sudică. S-au păstrat fragmente de pictură murală datate 1443, în care se recunosc asemănări cu pictura din Ţara Românească, de la biserica Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş, din secolul al XIV-lea.

Oricum ar fi datat ca biserică, edificiul de la Densuş este unul care dă mărturie, peste timp, despre epoci istorice şi culturi foarte vechi, despre faptul că omul s-a raportat la Divinitate mereu şi pretutindeni, în forme variate, dar recunoscând şi mărturisind faptul ca el nu-şi poate fi suficient sieşi, exista Ceva, Cineva care îi este superior.