Câştigătorii Premiilor Naţionale Negruzzi

La ediţia din acest an au fost acordate trei plachete omagiale * juriul a decis să răsplătească personalităţi cu rezultate excelente în literatură, istorie şi în ştiinţă

 

„Trebuie să fi fost bun la Dumnezeu Constantin Negruzzi, sau moş Costache, aşa cum îi spunea familia, pentru ca toate aceste lucruri frumoase să se întâmple şi să ne revedem din nou la Iaşi”, a spus ieri Dana Konya-Petrişor la festivitatea de decernare a Premiilor Naţionale Negruzzi. Evenimentul, aflat la cea de-a doua ediţie, a reunit oameni de cultură şi oficialităţi locale, cadre didactice universitare, istorici, oameni de ştiinţă şi ieşeni cu drag pentru valorile comunităţii, alături de care a fost şi primarul Mihai Chirica.

Festivitatea a fost găzduită de către Biblioteca Centrală Universitară, iar ziua desfăşurării ei nu a fost întâmplător aleasă. „Dacă în faţa Palatului Culturii a avut loc o paradă militară, iată că aici are loc o paradă a intelectualităţii”, a punctat Vasile Arhire, directorul TVR Iaşi, maestru de ceremonii alături de Petronela Cotea Mihai (Radio Iaşi).

Omagiu pentru una dintre marile familii boiereşti ale Moldovei

Premiile Naţionale Negruzzi au fost instituite anul trecut, după cum a spus scriitorul Lucian Vasiliu, la iniţiativa Societăţii Culturale „Junimea ‘90”, a editurii „Junimea” şi a revistei „Scriptor”, împreună cu moştenitorii reprezentaţi de către Dana Konya-Petrişor (stabilită la Paris), familia Rosetti (Germania), Matei Fotiade (Bucureşti), şi

Domeniile Lungu-Crama Hermeziu, care administrează şi deţin pământurile ce au aparţinut familiei Negruzzi de pe malul Prutului. „Ne-am dorit să readucem în prim-plan şi să celebrăm una dintre marile familii boiereşti ale Moldovei”, a spus Lucian Vasiliu după ce publicul a urmărit un film documentar realizat de către scriitorul Grigore Elisei la conacul familiei Negruzzi de la Trifeştii Vechi, actualmente Hermeziu.

Imaginile ce s-au derulat în eleganta aulă a Fundaţiei Universitare „Regele Ferdinand I” au arătat cât de multe lucruri se pot face dacă există dorinţa de a duce mai departe spiritul familiei Negruzzi, care a dat cărturari, doi primari de Iaşi (Leon şi Mihai Negruzzi), un general de armată (Mihai Negruzzi) şi care a ridicat comunitatea în slujba căreia a trăit. La conacul de la Trifeştii Vechi, aflat pe malul Prutului, se aduna stup de lume la taifasuri cu dulceţuri şi la festinuri de vară. Boierii negruzzişti aveau Raiul lor la Hermeziu, locul unde venea odinioară elita Moldovei. Vremurile au fost bune până în 1944, când conacul şi-a pierdut toată strălucirea, fiind transformat într-un CAP. După ani la rând, în care în fostele săli care găzduiseră dialoguri culturale au devenit adăposturi pentru păsări şi animale, s-a invit şi oportunitatea transformării clădirii în muzeu. A fost destul de greu fiindcă nu mai existau fotografii, arhivele fiind distruse. Cu toate acestea, muzeografii de la Iaşi au reuşit, mare parte din merit aparţinând regretaţilor Olga şi Constantin Liviu Rusu. „A fost o reconstrucţie din care nu a lipsit ochiul lui Dumnezeu”, după cum mărturisea, în urmă cu câţiva ani, Olga Rusu. S-a reconstruit clădirea, au fost aduse obiecte, patrimoniul fiind întregit ulterior cu obiecte oferite de moştenitorii familiei, care au decis să doneze şi conacul. „Aşa am simţit noi, aşa ne-am dorit, era firesc să aparţină comunităţii”, a spus Dana Konya-Petrişor, nepoata generalului Mihai Negruzzi, sosită special de la Paris pentru festivitatea de ieri. Îmbrăcată cu o ie superbă, d-sa şi-a mărturisit emoţiile şi a spus că îşi doreşte ca Premiile Naţionale Negruzzi să devină o tradiţie şi să celebreze mereu excelenţa.

Cine sunt laureaţii celei de-a doua ediţii

Premiile se acordă pentru lucrări, cărţi sau evenimente ştiinţifice şi culturale realizate în anul decernării, dar şi pentru întreaga activitate. Juriul celei de-a doua ediţii, prezidat de către prof. univ. dr. Elvira Sorohan, a acordat Premiul pentru Literatură, ce i-a revenit prof. univ. dr. Ion Pop, un apreciat poet şi traducător, membru corespondent al Academiei Române (Cluj). Vizibil emoţionat, Ion Pop s-a bucurat că „a trecut Carpaţii în zi de sărbătoare” şi a mulţumit pentru încredere, nu înainte de a spune că de Iaşi îl leagă şi prietenia veche cu Alexandru Călinescu (fost director al BCU, care a rostit şi Laudatio pentru poetul ardelean). Premiul pentru Istorie a revenit prof. univ. dr. Alexandru Zub (Laudatio fiind citit de către prof. univ. dr. Dumitru Vitcu), care a rememorat zilele petrecute în aula bibliotecii în vremurile în care era student, apoi la început de drum în carieră. Premiul pentru Ştiinţă a fost conferit cunoscutului medic chirurg Grigore Tinică, managerul Institutului de Boli Cardiovasculare Iaşi şi cadru didactic universitar, „cel care mai dă o şansă inimilor noastre atunci când speranţa este în agonie”, după cum a spus dr Vasile Cepoi, (preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate), care a oferit publicului detalii despre parcursul profesional şi ştiinţific al cunoscutului specialist.

Vinuri cu nume de poveste

Personalităţile omagiate ieri au primit o plachetă şi câte o casetă cu vinuri de la Crama Hermeziu, oferită de către Vasile Lungu, administratorul domeniului viticol amenajat pe terenurile cumpărate de la moştenitorii familiei Negruzzi. „Nimic nu este întâmplător şi cu voia lui Dumnezeu şi bunăvoinţa moştenitorilor familiei am preluat, apoi am cumpărat aceste terenuri pe care am amenajat o livadă şi o plantaţie de viţă-de-vie. Am primit şi acceptul familiei de a folosi numele Hermeziu pentru crama noastră. Chiar şi numele vinurilor noastre sunt inspirate din opera lui Costache Negruzzi”, a spus Vasile Lungu, amintind de „Păcatele Tinereţii” şi de „Scrisori”, licori ale căror nume pot fi regăsite în opera marelui boier moldovean, în amintirea căruia au fost instituite şi Premiile Naţionale Negruzzi.

Maura ANGHEL

 

Hermeziu (în trecut, şi Lunca Prutului) este un sat în comuna Trifeşti (judeţul Iaşi). La începutul secolului al XVIII-lea, satul purta numele de Trifeştii Vechi. În anul 1807, Sofia Hermeziu, mama scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868), s-a căsătorit cu Dinu Negruţ, primind conacul din sat ca zestre. Satul a primit numele de Hermeziu cu acest prilej. În anul 1969, denumirea a fost schimbată în cea de Lunca Prutului, revenindu-se în anul 1996 la denumirea purtată anterior de Hermeziu.