Cultura religioasă, ingredientul absent al societăţii post-moderne

 Cel de-al treilea mileniu creştin a debutat şi merge mai departe sub spectrul atentatelor teroriste. După macabrul 11 septembrie 2001, seria uciderilor în numele „credinţei” a continuat, continuă, în diverse forme, din America până în Asia şi chiar Australia, din Africa până în Europa. În marea majoritate a cazurilor, aceste atentate sunt coordonate şi realizate de către persoane declarate musulmane, însă nici creştini declaraţi nu se feresc de a ucide - chiar şi în cel de-al treilea mileniu creştin! - în numele credinţei lor. „Masacrele Crăciunului” din Uganda sunt cel mai elocvent exemplu, în acest sens.

În afară de atentate, este o realitate tristă a acestui început de mileniu şi relativizarea valorică şi morală extremă la care s-a ajuns, care parcă se voieşte a fi impusă drept regulă generală, îndeosebi în ţările civilizate. Uneori răzbate mesajul dinspre teroriştii musulmani cum că taman relativismul moral extrem la care a ajuns Vestul creştin este unul dintre motivele pentru care ei vor să-l dărâme, impunând prin forţă legea morală islamică.

O altă realitate, mult mai aproape de cotidianul românesc, este aceea a valurilor de imigranţi asiatici şi africani care au asaltat graniţele Europei, începând de anul trecut. O provocare fără precedent pentru ţările europene. Şi pentru România.

Acestea fiind doar câteva dintre coordonatele majore ale existentei umane pe Planeta Albastra, la începutul mileniului al treilea creştin, este absolut imperios necesar să ne îndreptăm, fiecare dintre noi, cu mai multă atenţie, asupra culturii religioase a propriei ţări, a noastră ca individualităţi şi, prin extensie, asupra culturii religioase a Europei şi a umanităţii întregi. Să ne cunoaştem bine pe noi înşine, dar şi pe ceilalţi, pentru a ne asuma, responsabil, propria civilizaţie - care stă, indubitabil, pe temelii iudeo-creştine - şi a inter-relaţiona omeneşte, decent, cu semenii noştri, fie ei de aceeaşi religie cu noi, fie de una diferită de a noastră.

Factorul politic este depăşit de fenomenele îngrijorătoare ale vremii, lipsesc liderii carismatici şi politicile vizionare şi coerente. Abundă discursul populist, demagogic, ignorant, manipulator. Când omenirea îşi pierde umanitatea, cade pradă cruzimii provocate de îndoctrinare de sorginte religioasă. De altfel, discursul politic „împăciuitor” nu poate aduce rezultate scontate, iar răspunsul populist contrar este periculos. Este nevoie de luciditatea fiecăruia în parte, pentru ca la nivel micro şi macro-social să nu învingă frica, teroarea, masacrul.

Din aceste considerente, am gândit a fi util demersul de a prezenta, în paginile cotidianului „Evenimentul Regional al Moldovei”, cât mai multe dintre edificiile religioase cu vechime şi importanţă istorică şi culturală, nu doar religioasă, de pe teritoriul ţării noastre sau chiar din afara graniţelor. Este instructiv, benefic, îndeosebi astăzi, a ne cerceta şi cunoaşte bine propria cultură, propria identitate religioasă, propria istorie, şi a învăţa din ele, pentru a nu cădea pradă ignoranţei, pe soclul căreia se zideşte cel mai uşor îndoctrinarea, extremismul, atât de ucigătoare, pe tot mapamondul.

Religia şi civilizaţia derivată din aceasta, oricare ar fi ele, nu mai pot fi lăsate exclusiv la latitudinea teologilor, care, se pare, au eşuat şi ei în misiunea pe care o au, aceea de luminători, îndrumători spre bine, frumos, adevăr, dreptate a oamenilor. Extremismul religios de toate nuanţele, care există peste tot în lume, este dovada clară a acestui eşec. Împotriva extremismului şi a terorii nu putem lupta decât cu perseverenţă, luciditate, atenţie, cunoaştere. Frica şi obscurantismul paralizează binele, cunoaşterea mobilizează omul spre bine.