De la spiritul eminescian la un mediu academic (I)
Dimensiune font:
Promovarea valorilor culturale ale poporului român reprezintă un act de mare responsabilitate pentru toţi, prin ceea ce gândim, vorbim şi acţionăm.
În acest context, vom prezenta, ca puncte de plecare, pe marele scriitor Mihai Eminescu şi, totodată, o importantă unitate de învăţământ care, cu cinste, poartă numele luceafărului poeziei româneşti.
Înţelegerea spiritului eminescian a pornit mai întâi de la studiul operei sale, care a avut la bază profunzimea zonei mirifice în care s-a născut şi a copilărit poetul: Ipoteşti – Botoşani, binecuvântate locuri ale Moldovei. Apoi, în centrul atenţiei ne-au stat şi o serie de referiri despre Mihai Eminescu, de înaltă ţinută, dintre foarte multele existente, aparţinând unor personalităţi literare remarcabile, toate menţionate la surse bibliografice.
A copilărit într-un paradis de basm, sub ochiul de pază al mamei, în plină natură şi la izvoarele folclorului; apoi, a cutreierat pământul întregii Patrii şi s-a pătruns de frumuseţea locurilor şi a graiului românesc.
Școala la care s-a format Eminescu a fost poezia populară (simplă, sinceră, naturală şi plină de învăţăminte) cu frumuseţea ei nepieritoare. Mihai Eminescu a pus temeliile solide ale operei sale poetice, diversă şi vastă în egală măsură. El a muncit la alegerea fiecărui cuvânt, şi a fiecărui sunet chiar – manuscrisele sale reprezentând o dovadă în acest sens. Marele poet caută, în adevăr, ceva; caută o formă personală şi adecvată gândirii sale; se caută pe sine însuşi. Și s-a găsit. Aici stă tot misterul nemuririi acestui poet. De aceea este şi natural, că aceia care vin după dânsul şi sunt împinşi spre misiunea aceleiaşi „căutări de sine” să fie sub influenţa lui. Școala lui Eminescu este prin excelenţă şcoala culturii neamului.
Prin Mihai Eminescu, pentru întâia oară, esenţa noastră ni s-a dezvăluit în plenitudinea sa, acesta fiind astăzi o carte deschisă a destinului nostru, o carte rămasă deschisă în faţa eternităţii.
Marele poet face parte integrantă din istoria poporului român, din istoria şi gloria poporulu român. Mai mult decât oricare altul, el a crezut în neam, l-a simţit în adâncimea, l-a înţeles în misiunea lui istorică. Încântat de trecutul românilor şi de marile lor destoinicii, poetul era scârbit de prezentul după părerea lui urât, admira pe bătrâni şi se uita cu însufleţire la viitorul luminos.
Eminescu scria: „a trăi şi a vorbi după placul altora e nedemn atât de un om îndeosebi, cât şi de un popor”.
El evocă măreţe pagini din istoria românească pentru a putea să critice cu şi mai multă forţă josnicia unora din contemporanii săi, poetul fiind un adevărat patriot. Opera eminesciană rămâne un monument nepieritor înălţat limbii şi istoriei străbune.
Respectul neabătut faţă de limba şi de istoria românilor reprezintă o constantă a vieţii spirituale proprii oricărui popor normal, evidenţiindu-şi multiplele temeiuri îndeosebi în perioadele de mari prefaceri şi de cumpene. „Fiecare are nevoie de un tezaur sufletesc, de un razăm moral [...] numai în limba sa omul îşi percepe inima, pe deplin. Și într-adevăr, dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacă el n-ar zice oarecum prin ea: «aşa voiesc să fiu eu şi nu altfel», oare s-ar fi născut atâtea limbi pe pământ?”
Va urma...
Prof. Maria Croitoru Stoica
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau