Diabolicul Serge

M-am saturat deja sa citesc la inceputul fiecarei carti a lui Brussolo ca el este urmasul marilor scriitori francezi de anticipatie, zic asta deorece afirmatia este adevarata doar din considerente cronologice nicidecum si din punctul de vedere al subiectelor dezbatute ori a stilului de abordare.

Scrierile lui Brussolo nu se axeaza pe o idee de factura science-fiction si nu construieste in jurul acestei idei centrale o actiune dupa modelul elaborat de “inaintasii” Gerard Klein, Pierre Boule etc. ci in contradictie cu aceste obiceiuri povestirile lui Brussolo pleaca din realitatea curenta a lumii inconjuratoare. Marea majoritate a cartilor sale nici macar nu pot fi incadrate in science-fiction decat facand abstractie de lipsa unor elemente constructive atat de necesare acestei categorii de literatura.

Scrierile lui Brussolo ignora deseori furnizarea unei oarecare explicatii ce ar avea o legatura cat de vaga cu stiintele secolului nostru, este inutil sa incercam noi sa gasim astfel de explicatii, citirea unei carti de acest autor devine o adevarata placere daca reusim din start sa acceptam spusele lui fara intrebari si daca urmam personajele in lumea lor.

Un lucru pot afirma cu certitudine si anume ca la nici un alt scriitor cunoscut de mine prin intermediul operelor sale nu am intalnit o fantezie atat de bogata precum etaleaza Brussolo, acest om este o ciudatenie a naturii, acolo unde unui om obisnuit nici prin cap nu i-ar trece sa emita vreo explicatie alternativa la intamplarile curente, acolo el reuseste sa transforme banalul intr-un veritabil cosmar.

Reuseste sa prezinte atat de veridic, cu atata precizie si o astfel de bogatie a detaliilor inchipuirile proprii incat ma determina pe mine cel putin sa ma intreb daca nu sufera cumva de vreo manie a persecutiei ce si-ar avea radacinile in paranoia ori daca nu cumva este schizofrenic si reuseste sa astearna pe hartie halucinatiile, sunt insa constient ca este cat se poate de intreg la minte asa ca nu pot decat sa-l admir pentru capacitatea sa extraordinara de a da viata celor mai diabolice si mai terifiante cosmaruri .

Prima carte citita de Brussolo a fost “Moartea cu melon”, una dintre cartile mai slabute ale acestui autor, cand spun mai slabute in cazul lui inseamna ca vorbesc totusi de o capodopera ramasa in umbra insa in comparatie cu celelalte scrieri ale sale. Nu mi-a placut in mod deosebit, totusi a reusit sa ma impresioneze cat sa incep sa-i caut si alte carti, a urmat “Carnavalul de Fier” si cu acesta a reusit sa ma convinga ca merita toate laudele.

Nu va povestesc cate carti superbe am citit de acest autor, ar fi inutil, sunt convins ca-i cunoasteti operele cel putin la fel de bine ca mine, vreau insa sa spun cateva cuvinte despre cartea care mi-a placut cel mai mult: ”Cosmar de inchiriat”.

O superba poveste despre o lume in care nici un lucru nu se dovedeste in final a fi nici ceea ce pare si nici ceea ce ar trebui sa fie. O intamplare banala in care o famile oarecare se decide sa lase agitatia si stresul orasului de dragul traiului intr-un mediu rural.

Realitatile fundamentale ale vietii, regulile etice, tot ceea ce am trait si experimentat ne invata sa ne cautam adapost din fata oricaror pericole in interiorul unei case, daca se poate ca acea casa sa fie si propriul camin, locul pe care il numim “acasa “, atunci cu certitudine ne vom bucura intre peretii ei de siguranta ravnita, aceleasi reguli ne –au invatat si ca rostul parintilor este acela de a-si proteja copii, de a-i creste, invata, la modul general de a face tot posibilul pentru ei, acest tot posibil mergand pana la sacrificiul sinelui.

Toate aceste certitudini ale noastre sunt date peste cap in aceasta carte, aici locul unde se cauta adapost se dovedeste a fi locul cel mai periculos posibil, in acel loc nu doar viata poate sa si-o piarda oricine ci mult mai mult: identitatea sa proprie ar putea fi diluata pana la transformarea sa in ceva absolut strain de tot ce inseamna omenesc. Aici casa care ar trebui sa fie camin ocrotitor devine o monstruoasa masinarie menita sa determine dezumanizarea, aici parintii isi pandesc copilul pentru a se hrani cu el.

Pentru ca acest cosmar inchiriat sa devina deplin suntem facuti partasi la trairile acelui copil ascuns in spatele unui zid despre care stie ca nu va reusi sa reziste decat un timp oarecare iar ajutor nu are de la cine sa spere, parintii care ar fi trebuit sa-i fie aproape, sa-l salveze, sa-l protejeze sunt de fapt cei care cu monstruoase gheare si falci pline de colti incearca sa-si sape drum pana la el cu unica intentie de a-i consuma organele interne si intestinele…

O carte socanta sub aspectul intamplarilor, o carte despre care o cunostinta apropiata , obisnuita de altfel sa citeasca literatura horror, mi-a spus dupa terminarea cartii ca ea cauta o carte care s-o impresioneze si ca nu se astepta sa dea peste una care chiar sa reuseasca s-o ingrozeasca. Impactul cartii asteia este atat de mare incat sparge barierele realitatii unui cititor si actiunea descrisa il va urmari cateva zile si nopti, asa ca…sa nu fie nimeni surprins daca in urma citiri acestei capodopere a horrorului se va surprinde cautand din priviri monstrii ascunsi in colturi intunecoase ori daca se va intampla sa se trezeasca lac de sudoare rece si cu parul facut maciuca dintr-un cosmar… inchiriat.

Sursa: http://nemirabooks.ro