Gabbatha, Lithostrotos sau locul Pardosit-cu-pietre

 În Săptămâna Patimilor lui Hristos - Fiul lui Dumnezeu făcut om, pentru ca omul să poată reintra în deplina comuniune cu Dumnezeu, cea ruptă prin căderea adamică, este firesc a explora cu ochii minţii locuri, clădiri, edificii religioase păstrate, respectiv construite în Ierusalim, în directă legătură cu viaţa şi patimile Sale. Unul dintre aceste locuri este mai puţin celebru, cel puţin între pelerinii nepreocupaţi de studii biblice, însă deosebit de impresionant, prin atmosfera pe care o păstrează. Se numeşte Gabbatha în aramaică, Lithostrotos în greacă, şi s-a tradus locul Pardosit-cu-pietre în română. El a fost descoperit de către arheologi sub actualul Drum al Crucii (Via Dolorosa), pe care milioane de pelerini din toată lumea au trecut şi trec cu pioşenie, neştiind că o parte considerabilă din drumul original al Iersualimului antic se află bine prezervat sub drumul actual. Mânăstirea călugăriţelor catolice Surorile Sionului are în administrare unele dintre aceste comori arheologice.

În noul Testament există o singură referire la acest loc pe unde a trecut Hristos Domnul în zilele Patimilor, anume la Evanghelistul Ioan, în Evanghelia sa, capitolul 19,13: „Atunci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus pe Iisus afară şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit-cu-pietre, iar evreieşte Gabbatha”

În apropiere de Via Dolorosa există Arcul Ecce Homo, locul de unde s-a crezut, secole la rând, că Guvernatorul Ponţiu Pilat ar fi rostit celebra sentinţă care a dat şi numele arcului. Arheologii au demonstrat, însă, că acel arc nu exista pe vremea lui Pilat, el fiind, cel mai probabil, construit în epoca Împăratului Hadrian, care a reconstruit Ierusalimul în anul 135. Există şi o opinie secundară, cum că respectivul arc ar fi fost, de fapt, o poartă a Ierusalimului, din vremea lui Irod Agrippa (anii 41-44). Ei au scos la iveală, în apropiere de Arcul Ecce Homo, părţi din pavajul original al Ierusalimului primului secol creştin. Faptul că judecata Domnului de către Pilat s-ar fi petrecut acolo este pus la îndoială. Mai degrabă se ia în calcul ipoteza că această judecată s-ar fi petrecut la Palatul lui Irod cel Mare, de la Poarta Jaffa. Însă, tradiţia creştină comună majorităţii pelerinilor nu s-a lăsat înduplecată de părerile arheologilor. Iar părţile din piaţa şi drumul antice conservate de către Conventul catolic al Surorilor Sionului sunt atât de impresionante, de transpunătoare în atmosfera Ierusalimului Răstignirii Domnului, încât nici nu mai prea contează, pentru cine oricum crede în Hristos, dacă acolo, sau totuşi în altă parte, s-a petrecut judecarea Sa de către Pilat.

Am ajuns la Gabbatha „din întâmplare”, în luna mai a anului 2000, într-una din plimbările-explorări solitare prin Cetatea Ierusalimului, după Sărbătorile pascale. Eram pe Via Dolorosa, iar în faţa mea era un grup de turişti francezi însoţiţi de un călugăr franciscan care le oferea explicaţii. Am urmat discret traiectoria grupului, şi astfel am intrat împreună cu el la Gabbatha. Atmosfera de acolo a fost ca o revelaţie. Pavajele vechi, din piatră, se păstrează în condiţii foarte bune, locul în sine fiind foarte riguros întreţinut. Iar mozaicul de pe perete, reprezentându-L pe Hristos purtând crucea, a fost printre cele care m-au impresionat izbitor în ţara Sfântă. Este realizat la dimensiunea reală a staturii unui om, şi fiind la nivelul solului, nu deasupra staturii privitorului, el chiar îţi dă sentimentul întâlnirii reale cu Hristos, pe Drumul Crucii de odinioară.

Fusesem la ceremonia Sfintei Lumini, în Sâmbăta Mare. Mă impresionase şi convinsese definitoriu minunea aceasta unică în lume, despre Energiile Necreate, despre imaterialitatea lor. Dar la Gabbatha am simţit profund atmosfera antică a Ierusalimului, am „respirat” aerul patimilor Domnului, m-au umilit iubirea şi suferinţa Lui pentru lume, pentru tot omul, de la Adam până la ultimul din istorie.
Dacă aş reface pelerinajul în ţara Sfântă, Gabbatha ar fi unul dintre locurile unde m-aş grăbi să ajung. Să păşesc pe drumul antic original, să-mi aloc câteva minute de reflecţie, de meditaţie, în atmosfera tihnită pe care astăzi o oferă locul Pardosit-cu-pietre, să privesc mozaicul bizantin înduioşător de frumos şi expresiv, reprezentându-L pe Hristos sub povara Crucii.

La Gabbatha îţi poţi veni în sine. Te poţi vedea cu alţi ochi. Îţi poţi da seama că, oricât de multe şi mari ar fi greutăţile, poverile omului pe această lume, ele pălesc în faţa poverii asumate de către Fiul lui Dumnezeu, pentru ca oamenii toţi să se poată face fraţii Lui, şi implicit copii ai lui Dumnezeu în Har.
Dr. iur. Maria Mihaela Stan