Gigi Căciuleanu: „Imaginaţi-vă toţi aceşti oameni”... dansând! FOTO

„Imagine all the people – după John Lennon”, spectacol de teatru coregrafic în viziunea lui Gigi Căciuleanu, va avea premiera pe 14 februarie, de la ora 18.30, în Sala Mare a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”. În distribuţie: Elvis Gache, Sarasa Nagamine, Vlad Mărculescu, Ovidiu Iancu, Lorena Negrea, Pamela Tănasă, Kotomi Hoshino, Mizuki Suzuki, Dumitru Buzincu, Monica Ailiesei, Bogdan Tuluc, Maria Cotorobai, Georgiana Dimitrescu, Mălin Galan, Aprofirei Bogdan, Răzvan Vieriu, Anca Andronache, Cătălin Pandel, Dănuţ Melenciuc, Roxana Trandaf, Gabi Roşcu, Viviana Olaru, Kurumi Sakamoto.
În seara spectacolului va avea loc expoziţia de fotografie „New Energy” de Mircea Albuţiu, imagini surprinse în cadrul proiectului „Amor Amores” de Gigi Căciuleanu.

Vorbind despre mişcările sale în spectacolele de teatru-coregrafic, criticii francezi spun despre Gigi Căciuleanu: „Il fait de «Gigi»” (Face gigisme!). Dansatorul, coregraful şi profesorul român a cucerit lumea aducând pe scene din cele mai îndepărtate puncte ale globului un gen care îi aparţine şi care „nu se învaţă nicăieri”, dacă nu ai şansa de a-l întâlni.

Despre o astfel de şansă pot vorbi acum cei 23 de tineri dansatori ieşeni, a căror traiectorie artistică va fi, fără doar şi poate, altfel definită după momentul în care Gigi Căciuleanu i-a distribuit în cel mai nou spectacol al său, „Imagine all the people – după John Lennon”, o premieră mondială ce are loc la Opera Naţională Română Iaşi. „M-am bucurat mult că maestrul Căciuleanu a fost liber şi a putut veni să lucreze la Iaşi. Stilul său este foarte cunoscut şi apreciat peste tot în lume, graţie celor peste 300 de coregrafii pe care le-a pus în scenă. În afara trupei de balet a Operei, au şansa să joace în acest spectacol şi elevi de la Colegiul Naţional de Arte «Octav Băncilă». Au lucrat foarte mult, ajungând la performanţa de a da senzaţia că totul este foarte uşor, că totul pluteşte, dar nu este deloc aşa, este o coregrafie foarte grea, iar acest spectacol este unic în România”, dezvăluie Beatrice Rancea, directorul Operei ieşene.

Prima reprezentaţie este programată pe 14 februarie - deloc întâmplător, de „Ziua Îndrăgostiţilor”. Gigi Căciuleanu a transformat conferinţa de presă desfăşurată ieri, la Teatrul Naţional Iaşi, într-o adevărată declaraţie de declaraţie de dragoste pentru muzică, poveste şi filosofie, artişti, spectatori şi întâlniri decisive. Timp de 20 de minute, toate drumurile imaginate şi descrise de faimosul coregraf au dus spre DANS!

Gigi Căciuleanu despre:

Propriul său gen: teatrul-coregrafic
„Totul pleacă dintr-o viziune a dansului de dinăuntru, nu de dinafară. Mulţi coregrafi se aşază pe scaun şi îşi imaginează un tablou. Eu îmi imaginez ce se întâmplă pe scenă din interior, ca şi cum aş dansa eu toate partiturile. Prima mea percepţie lăuntrică este din buric în afară, nu invers. Eu un fel de dans din buric, aş spune, care are semnificaţia lui. Cred că trebuie să fie pe undeva şi o plăcere a dansului, această plăcere nu poate veni numai din constrângere. În momentul în care stăpâneşti ceva foarte bine poţi să te bucuri de ceea ce stăpâneşti. E un cerc vicios, i-aş spune eu virtuos, care se poate întregi dacă un dansator îşi scoate sufletul să arate altora cum s-ar scoate sufletul. Este şi o metaforă, dar este şi puţin adevăr, pentru că nimeni nu iese nevătămat dintr-un spectacol, dintr-o repetiţie.
Eu cred că ardem pe scenă, ardem de când intrăm în sala de dans. O parte din noi rămâne şi trebuie să reconstruim de fiecare dată ce am ars, din ceea ce a rămas. Aşa cum pasărea Phoenix renaşte din cenuşă, noi renaştem din sudoare, din julituri, din supărări. Foarte des ne supărăm pe noi înşine. Eu sunt dansator la început şi ştiu ce gândeşte un dansator şi poate să mă înjure dacă ceva i se pare foarte greu. Dar eu am o replică: Dacă eu pot să fac, puteţi şi dumneavoastră!”

Repetiţia ca un curs de filosofie
„Desenez la repetiţii, aşa cum desenează copiii, o balenă, şi le arăt jetul acela de apă care se dedublează în aer. Aşa cer eu dansatorilor să-şi simtă mişcarea. Aşa cum noi suntem făcuţi şi din particule, şi din unde, aşa le cer eu şi precizie, şi fluiditate. Asta e greutatea! Pare «ne-greu», dar este foarte greu de conciliat aceste lucruri. Adică ori eşti precis şi mecanic, ori eşti fluid şi alandala. Nici una, nici alta! Un râu, când curge, îşi are frumuseţea lui, dar niciuna din moleculele apei nu stă pe loc. Ele curg. Râul rămâne, e un obiect frumos, care unduie într-un anume fel, care place ochiului, dar din care poţi să scoţi şi energie electrică, poţi să prinzi nişte peşte... este şi util. (...) Dacă le cer dansatorilor un pas mare, le cer un pas în aer. Sărind, aproape zburând, faci filosofie! To be! Filosofia lui Shakespeare. Tragedia fiecăruia dintre noi este că suntem... vai de capul nostru! Omul este pe cât de unic, pe atât de universal”.

„Imagine all the people – după John Lennon”
„Ceea ce veţi vedea este un spectacol total nou. Eu mi-am propus să plec de la un spectacol mai vechi, pe care l-am făcut cu ani în urmă, dar socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă şi a ieşit un spectacol total nou. Pentru că oamenii aceştia m-au inspirat şi continuă să mă inspire, mă inspiră fiecare privire, nu numai corpul, nu numai posibilitatea de a face, dar şi posibilitatea de a nu face un lucru este interesantă. Într-o caligrafie japoneză zonele de plin şi de gol sunt tot atât de importante una ca şi cealaltă, una faţă de cealaltă. Tot aşa aşa fragilitatea omului este tot atât de interesantă pe cât este şi forţa lui. Noi lucrăm în forţă, bineînţeles, pentru că avem nevoie de nişte performanţe fizice, iar eu ţin foarte mult la performanţă. Acest spectacol pleacă de la ideea că societatea este formată din identităţi unice, de persoane, indivizi, de grupuri mai mici sau mai mari şi de cupluri. Cuplul este foarte important. De aceea mi s-a părut interesant să lansăm acest spectacol de ziua îndrăgostiţilor, să zicem - ziua cuplului. Îmi place cuplul, pentru că nu se putea să ne fi născut fără o întâlnire... Întâlnirile mi se par foarte interesante, chiar dacă sunt fortuite la un moment dat”.

Muzica spectacolului
„M-am chinuit foarte mult cu muzica, mai mult decât cu spectacolul în sine, pentru că am vrut să trecem de la un orizont la altul, cu aceeaşi uşurinţă cu care iarba poate creşte şi în Santiago de Chile şi la Bucureşti sau la Iaşi şi la Mexico, fără paşaport, fără nimic, creşte la fel. Uitaţi-vă cum creşte iarba între bucăţi de asfalt! Acel fir de iarbă care iese între două pietre este extraordinar. Este ceea ce se întâmplă cu un dansator care de fiecare dată, în ciuda condiţiilor atmosferice, a gravitaţiei care te trage la pământ, în ciuda vieţii care ne leagă de podea, totuşi ne folosim de această energie a creşterii, care este foarte frumoasă şi care este mai puternică finalmente decât restul.
Este un «patchwork» de ilustraţii sonore mergând de la cântul de amor al balenelor înregistrat în străfundurile oceanului, până la cel al greierilor într-o noapte de vară, de la faimosul şlagăr francez «lesfeuilles mortes», la tot atât de faimoasa arie a lui Figaro din opera lui Rossini, de la un fel de drâmbă dintr-o insulă din Pacific, la un concert pentru vioară de Bach, de la o solitară ghitară bretonă, la Requiemul lui Mozart... Toate acestea organizate într-un tot unitar în jurul ideii că oriunde am trăi sau am fi fost născuţi, noi, oamenii - locuitorii planetei Pământ, suntem fiinţe pe cât de unice, pe atât de universale”.

Gigi Căciuleanu a realizat pentru acest spectacol un colaj sub forma unui puzzle, alcătuit din frânturi de fraze muzicale provenind din orizonturi cât se poate de diferite: de la John Lennon, la Frederique Chopin; de la muzica folk rusească, la cea italiană; de la un moment de musical anglo-saxon, la vocea Măriei Tănase; de la Janis Joplin, la Piazzola sau de la un „canto flamenco”, la un vals din Valparaiso.

Premiera mondială
„Am păstrat un nucleu de cinci minute dintr-un spectacol mai vechi, dar numai acela. Acum suntem în faţa unei creaţii noi. Am avut norocul să găsesc aici nişte dansatori foarte inteligenţi. Nu numai frumoşi, frumoase, dar sunt şi inteligenţi şi au şi un potenţial foarte mare. După acest spectacol şi eu voi creşte, mă voi ramifica pe undeva, dar aş fi fericit ca şi ei să se ramifice, iar din spectacol în spectacol să fie diferiţi, cu toate că spectacolul aşa cum e scris, aşa trebuie făcut. O spun la toată lumea: perfecţi nu putem fi, dar geniali putem fi toţi”.

Rolul spectatorului
„Sala nu e un hău negru, e o adunare de creiere, de vieţi. Eu acelor vieţi le vorbesc prin dans. Poate cineva a trecut pe stradă şi a întors capul după cineva. Această întoarcere a fost, poate, clipa vieţii. Acele mici momente homeopatice aş vrea să devină tot atât de importante ca o mare explozie de energie.
Spectacolul începe cu acest cuvânt, Imagine, imaginează-ţi... Aş avea nevoie nu numai de imaginaţia mea care vorbeşte interpretului, nu numai de imaginaţia interpretului căruia îi vorbesc şi care va vorbi publicului, dar şi de imaginaţia spectatorului. Mi-ar plăcea, am spus-o de multe ori, ca spectatorul să continue o scenă... Dacă se întâlnesc Dănuţ şi Roxana la un moment dat şi apoi ies din scenă, eu am impresia că această poveste continuă. Poate cineva din public se va focaliza doar pe această istorie şi asta mi-ar plăcea foarte mult. Să nu treacă neobservată soarta fiecăruia din spectacol - în afară de organizarea pe care am făcut-o eu, în afară de hazardul pe care ni-l oferă scena. Probabil viaţa este cea mai bună coregrafă. Probabil acele scene imaginate de spectator vor fi mult mai frumoase decât ceea ce am putut imagina noi”.

Puţină fizică...
„Vă dau un exemplu de la şcoală: când punem pilitura de fier, ea se organizează într-un anume fel, nu pentru că a venit un coregraf sau un fizician să organizeze lucrurile, ci pentru că este în mijlocul unui câmp energetic. Aşa se întâmplă şi cu forma din dans. Forma îţi iese din nevoia de a te recupera, de a te reîntregi. Dacă în momentul în care dansezi, te fragmentezi - capul se duce într-o parte, braţele în alta... - , tu ai nevoie de o reîntregire imediată. Totul e o descompunere şi o întregire – e ceea ce se întâmplă cu absolut oricine, chiar mergând pe stradă. Ne deplasăm nu numai printr-o zonă, ci şi prin timp. Acest joc cu timpul mi se pare foarte interesant. La dansatori, mai ales, timpul nu se scurge la fel ca pentru ceilalţi! Dacă aş da un nume dansului pe care îl iubesc eu, i-aş zice «dans doct». Aşa cum există muzică doctă. Pentru mine dansul este o fabrică a minţii, înainte să devină o fabrică a corpului”.

„La mine în spectacol toată lumea e vedetă. Nu poţi să fii treanca-fleanca... Eşti star! Chiar dacă ai de făcut o mişcare foarte mică, eşti important. Asta le-am cerut acestor tineri să fie: nu numai nişte executanţi, ci realmente nişte staruri! Pentru că trăiţi într-un oraş minunat, lucraţi într-un teatru superb, într-o echipă minunată” - Gigi Căciuleanu

Despre „Iaşi 2021 - Capitală Culturală Europeană în 2021
- După această perioadă pe care aţi petrecut-o la Iaşi, ce şanse apreciaţi că are oraşul la titlul de Capitală Culturală Europeană?
- Dacă ar fi după artişti, Iaşul are toate şansele! I-am văzut şi pe cei de la Operă, lucrând împreună, şi pe cei de la Teatru, în spectacole. Sunt extraordinari! Oamenii pe care i-am întâlnit aici dau Iaşului toate şansele, iar oraşul este superb. Eu sunt originar de pe aici, chiar dacă m-am născut la Bucureşti, Iaşul e oraşul inimii, prin părinţii mei, aşa încât nu am cum să-l judec decât ca fiind foarte frumos.
- Care ar fi principalul atuu al Iaşului comparativ cu celelalte oraşe candidate?
- Am fost îndrăgostit de Sibiu şi cred că a meritat titlul, însă Iaşul are o tradiţie culturală foarte frumoasă, cu Eminescu, Alecsandri, cu poezia şi toată acea mişcare junimistă care ar fi frumos să fie recunoscută pe plan european. Din această perspectivă mi s-ar părea foarte interesant ca Iaşul să fie Capitală Culturală Europeană, la fel cum a fost foarte multă vreme, şi cred că devine din nou, o capitală culturală a României.
- Ce credeţi că ar cântări mai mult: tradiţia sau proiectele?
- Cred că ambele sunt foarte importante. Un pom are rădăcini şi are ramuri. Dar proiectele sunt decisive!
Gina POPA

Primul spectacol realizat de Gigi Căciuleanu cu „DansActori” ieşeni

Sursa foto: Opera Naţională Română Iaşi