În atelierul artistului Ghiţă Leonard
Dimensiune font:
În anul întâi la Şcoala Populară de Artă, primul studiu după natura statică avea să-mi marcheze un punct de referinţă în cariera artistică ce urma. Evoc deseori această perioadă, mai ales în momentele de cumpănă în demersul meu pictural; atunci când am trăit sentimentul cel mai pur în drumul spre regăsirea de sine prin pictură. Atmosfera liniştită din atelier, relaxarea sfârşitului de trimestru, faptul că eram singur, fascinat de lumina care cădea pe drapaj şi obiectele care compuneau natura statică, pictam cu multă pasiune, concentrându-mă asupra detaliilor, pătruns de un calm interior şi simţind din plin bucuria în sine de a picta. Lipsit de dorinţa unei cariere artistice, lipsit de orgoliu, de trufie, trăiam cu intensitate şi dăruire transpunându-mă în tabloul pe care îl pictam. Au fost necesare multe şedinţe pentru a finaliza lucrarea; timpul se scurgea repede; zilele de decembrie erau din ce în ce mai scurte, iar eu nu puteam picta decât după ora trei, când îmi terminam programul de la serviciu.
De câte ori aşteptam în staţie, troleul, nerăbdător să ajung mai repede la atelier, trăiam sentimentul şi dorinţa afectivă pe care o are îndrăgostitul, atunci când aşteaptă să-şi întâlnească prima lui iubită. Nu eram conştient de acele clipe, era naivitatea tinereţii şi nu mă gândeam serios la o eventuală carieră artistică; forţa destinului a făcut, însă, ca glasul fiinţei interioare să se exprime, iar persoana artistică ce sălăşluia în mine să se maturizeze. Au trecut douăzeci de ani de atunci. Nevoia de a cunoaşte, dorinţa şi suferinţa m-au condus înainte spre înţelegerea a ceea ce a spus Van Gogh: „în suferinţă găseşti fericire şi în fericire suferinţă”. Acum după ce termin un tablou, îl privesc îndelung şi îi spun: ai caracter, ai personalitate, viaţă! De câte ori vei fi privit, te vei susţine singur, pentru că valoarea în sine nu poate fi schimbată. Indiferent ce se va vorbi despre tine, vei rămâne acelaşi, mereu... În timp te vei aşeza unde destinul îţi trasează drumul, şi vei avea o valoarea autentică.
Am parcurs drumul anevoios al artei susţinut de gândul că desăvârşirea în pictură nu poate fi atinsă. Acest sentiment l-am dobândit în clasa domnului profesor Ghiţă Leonard, care cu metodele sale de predare, mi-a transformat şi modul de a picta şi caracterul. Au fost şi sunt gânduri nobile, şi adesea reflectez la situaţia în care un copil îşi întreabă tatăl: „ce să aleg în viaţă: înţelepciunea sau bogăţia?”, iar tatăl răspunde: „copilul meu, am văzut mulţi înţelepţi bătând la porţile bogatului, dar nu am văzut să bată bogaţi la uşa înţeleptului”. De multe ori am avut neplăcerea să mi se spună că „voi, pictorii, aveţi parte de aprecieri şi că tablourile voastre au valoarea după ce muriţi...”. Am fost şi încă sunt nevoit să bat la uşa bogatului, dar mi-am făcut obiceiul să bat şi la uşa înţeleptului. Numai aşa pot să îmi duc, în continuare, modesta existenţă de artist.
Mihai Coţovanu
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau