Între superbia istoriei şi stridenţa unei realităţi urâte
Dimensiune font:
Anchetele DNA fac, iată, istorie, trec din sticla televizorului, de la „breaking news”, în structurile imaginarului. „Baronul din Daba” este un roman interesant prin problematică, pasionant prin povestea sa.
Înainte de toate, proza lui Paul Leibovici se remarcă prin pasiunea autorului pentru istorie şi, deopotrivă, prin acuitatea privirii care explorează (i)realitatea noastră imediată, calităţi pe care le probează şi recentul roman, „Baronul din Daba” (Editura 24:ore, 2015). Paul Leibovici îşi construieşte edificiul epic pe cel puţin două planuri narative bine structurate, cu o intrigă condusă cu mână fermă după un plan precis, cu personaje care se reţin şi cu o radiografie semnificativă a epocii.
Orice comentariu al cărţii nu poate ocoli povestea sa fastuoasă, planurile epice şi profilul protagoniştilor, al tipologiilor; povestea - iar Paul Leibovici este un povestitor cu un har indiscutabil -, iveşte mesajul şi ceea ce se numeşte „ideologia” romanului. Acţiunea se plasează în Daba, un orăşel de la poalele Munţilor Orăştiei punct de plecare, al turiştilor interesaţi de urmele dacice, dar, iată, şi al tâlharilor care, cum s-a dovedit, au căzut pradă febrei (sau blestemului) aurului, o maladie şi o fatalitate vechi de milenii, de la primii cuceritori, care au făcut nenumărate victime, mai ales, printre „străinii” veniţi între „băieşii” locului.
Un grup de turişti moldoveni, porniţi în „Expediţia Sarmisegetuza”, caută urmele lăsate de civilizaţia dacilor la tot pasul pe versanţii Munţilor Orăştiei, se documentează din tratatele de istorie, câte sunt, dar râmân sensibili, în primul rând, la legendele şi semnele de demult; astfel, află despre „glasul sângelui” care se aude printre pietrele munţilor, în fiecare clădire regăsesc un muzeu (iată, într-un restaurant de pe munte: „Fiecare obiect din cele atârnate pe pereţi sunt provenite de pe undeva din jurul cetăţilor sau a munţilor din jur.
Pe aici, povestea patronul restaurantului, unde dai şi nici de căutat nu trebuie prea mult, că puteţi vedea cioburi, bucăţi de fier şi dacă ai noroc... zâmbea sub mustaţa de ambele părţi ale nasului, încolăcită, puteţi găsi monede... Apoi, privindu-le figurile, continuă... o bucată de aur sau argint... un vas”), asistă la „Ziua dragostei”, într-un decor pastelat, amintind de peisajele bucolice din poezia lui Coşbuc („Din cele patru colţuri ale poienei, treptat, treptat se apropiau grupuri de fete şi băieţi cărora li se putea citi pe feţe bucuria unei viitoare petreceri în aer liber. Păsărelele din vârful arborilor priveau, poate uimite, la cele ce se petreceau în poiană unde, bineînţeles, proprietari erau ele, păsările zburătoare. În acea zi a dragostei, încă din zori s-au auzit cântări, se înhăitau în dans perechi-perechi. Coloritul verde al poienei devenise multicolor”); trec, apoi, în Munţii Zlatnei unde sunt martorii unui pelerinaj bizar dar emoţionant al localnicilor la o pădure de pini - monument anticomunist: fiecare a plantat câte un pin în memoria cuiva din familie, ucis de comunişti în lagărele de exterminare sau în luptele din munţi -, la un Schit ascultă povestea călugărului Gabriel Moroşan, pentru ca, pe platoul Cetăţii, să ia parte la un ritual arhetipal de celebrare şi comunicare cu zeii. Incursiunea lui Paul Leibovici în istoria veche trece pragul acesteia, în legendele locului, în alte straturi temporale, evocând, de pildă, comoara unui anume rege Darie, aflată, şi ea, sub blestemul aurului:
„Legenda circulă mai cu seamă pe la Valea Rea şi Valea Crângului, care strângeau ca într-o furcă muntele cu prăpăstii ameţitoare cunoscute sub numele de Piatra Rea. Un munte care cucerea vederile celor care-l priveau. Semeţ, purta parcă în sufletul său mândria frumuseţii naturale şi a marilor secrete ascunse adânc în coamele de piatră ale uriaşului, ceea ce-i determina pe cutezătorii cercetători, căutători de comori ascunse, să străpungă stânca muntoasă. Unii oameni mai înainte de a trece singura cărăruie spre cetate, se opreau, îşi făceau cruce. Numeroşi viteji au făcut cale întoarsă, căci nu doreau să-şi sacrifice viaţa într-atât”.
Cel de-al doilea plan narativ al romanului lui Paul Leibovici e lumea de la televizor în contrast violent cu aceea din sălbăticia munţilor şi din orizontul mito-poetic românesc. În Daba îşi instalează biroul de avocatură Dumitru Rambetea care, ajutat de „descurcăreţul” locului Ticu Ialomiţa, începe să înşele oamenii ce-şi revendică vechile proprietăţi, confiscate de comunişti în urmă cu cincizeci de ani; e timpul samsarilor, în al căror malaxor intră oamenii în vîrstă, Tudor Zăplan, fost proprietar al Băilor Hercules şi Sisi Girodeanu, soţia unui arheolog celebru, proprietară a unei case impunătoare şi, mai ales, a unor cercetări despre locurile unde se ascund comorile de altădată.
Personajele conduc naraţiunea spre reconstituirea veridică a istoriei interbelice a orăşelului Daba, prozatorul restituind „poze” ale străzilor şi caselor, dar, mai cu seamă, profiluri umane de atunci, purtând aerul arhaicităţii şi patina surpării definitive a unui trecut sugrumat de comunism. Pe acest plan, romanul primeşte formula unui „policier”: Rambetea, baronul din Daba, cu ajutorul lui Ticu Ialomiţă, procură obiecte dacice valoroase, vrea să le comercializeze la Paris, răpeşte o fiică a muntelui, Andreea - unul dintre personajele de legătură între cele două planuri epice -, pe care o plasează „top model” la firma „Cobra”, lider în lumea modei, pentru ca totul să se sfârşească în reţeta cunoscută de la televizor: cei vinovaţi, în frunte cu - nu se putea altfel - primarul din Daba sunt arestaţi de DNA, personajele fictive din romanul lui Paul Leibovici fiind trans-punerea, în roman, a unor persoane cât se poate de reale, care, zilnic, bătătoresc poteci spre instanţele de judecată pentru corupţie, furt, spălare de bani, înșelătorie, fals în acte, trafic de influenţă etc. În sfârşit, în buna tradiţie a cărţilor sale, Paul Leibovici plasează, în câteva momente decisive ale desfăşurării intrigii, nişte raisonneuri, Grigore şi Rudolf, doi pensionari care, de pe banca lor de lângă chioşcul cu răcoritoare din grădina publică, asistă, comentează şi anticipă evenimentele ce tulbură liniştea oraşului lor de la poalele munţilor.
Anchetele DNA fac, iată, istorie, trec din sticla televizorului, de la „breaking news”, în structurile imaginarului. „Baronul din Daba” este un roman interesant prin problematică, pasionant prin povestea sa.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau