Istoricul Emil Diaconescu

S-a consacrat cu precădere studiului situaţiei internaţionale a României şi politicii marilor puteri europene în sud-estul Europei de la sfârşitul secolului al XIX-lea până la izbucnirea Primului Război Mondial.

Emil Diaconescu s-a născut la 23 octombrie 1889, în comuna Mănăstireni din judeţul Botoşani. A urmat şcoala primară în satul natal, iar cursurile secundare la liceul „A.T. Laurian” din Botoşani, pe care le absolvă în 1909. A frecventat secţia de istorie şi geografie a Facultăţii de litere şi filozofie din cadrul Universităţii Bucureşti, devenind licenţiat în 1913. A fost profesor de istorie şi geografie la Liceul „A. T. Laurian” din Botoşani, după care s-a transferat la Liceul Internat din Iaşi, din 1926. După obţinerea titlului de doctor în istorie la Universitatea din Iaşi, în 1926 a fost numit conferenţiar de geografie istorică la Facultatea de ştiinţe, după care s-a transferat la Facultatea de litere şi filozofie la disciplina istorie medie universală. Începând cu anul 1957, a funcţionat ca cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi filologie al Filialei Iaşi a Academiei Române.

A publicat, în perioada interbelică, o serie de manuale didactice de istorie - în mai multe ediţii - pentru cursul liceal şi comercial. A colaborat cu studii şi articole la revista „Cercetări istorice”, condusă de Ilie Minea, la revistele „Viaţa românească”, „Însemnări ieşene”, „Mitropolia Moldovei şi Sucevei” şi altele. Paralel cu activitatea didactică, Emil Diaconescu a desfăşurat o susţinută muncă de cercetare istorică. Din seria lucrărilor sale, care a urmărit încadrarea istoriei României în cea a sud-estului european, cităm: „Graniţe etnice şi politice în Balcani între 395 şi 1453” (1926), „Expansiunea colonială a statelor europene” (1931), „România şi marile puteri după Congresul de la Berlin până la 1914” (1937), „Românii de peste hotare” (1938), „Vechi drumuri moldoveneşti” (1939), „Banatul românesc” (1941), „Opera ştiinţifică a profesorului Ilie Minea” (1943), „Alexandru cel Bun” (1968), „Precizări cu privire la lupta lui Ştefan cel Mare pentru ocuparea domniei” (1977). A lăsat în manuscris o vastă monografie istorică a Cotnarilor şi un studiu despre opera lui Alexandru cel Bun în istoria Moldovei.

Profesorul şi istoricul Emil Diaconescu s-a stins din viaţă pe 1 octombrie 1978 şi a fost înmormântat în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.