Istoricul Paul Nicorescu

 Cercetările privind istoria veche generală au căpătat o mai largă dezvoltare la Universitatea din Iaşi îndeosebi după anul 1927, când a fost numit titular al Catedrei de istorie antică profesorul Paul Nicorescu. În cele aproape două decenii de activitate la Iaşi (1927 - 1946), Paul Nicorescu s-a afirmat ca un desăvârşit dascăl şi eminent cercetător.

Născut în urmă cu 125 ani, pe 29 iunie 1890, în satul Gioseni, judeţul Bacău, Paul Nicorescu a obţinut bacalaureatul în 1909, după care s-a înscris la Universitatea din Bucureşti, devenind licenţiat în Drept în 1913 şi în Litere, în 1914. Numit asistent onorific (1913) şi apoi titular (1916). La situl Naţional de Antichităţi de pe lângă Universitatea din Bucureşti, Paul Nicorescu şi-a început activitatea de arheolog în Dobrogea, participând la săpăturile de la Ulmetum şi Histria, de sub conducerea savantului Vasile Pârvan. După fondarea Şcolii Române de la Roma, de sub direcţia lui Vasile Pârvan, Paul Nicorescu a fost numit membru al acestei instituţii academice (1922 - 1924). În timpul şederii în capitala Italiei, Paul Nicorescu a reprezentat România la Conferinţa internaţională de epigrafie şi imigraţii (1924). După susţinerea tezei de doctorat în litere şi filosofie (istoria veche), la Universitatea din Bucureşti, în 1925, el devine şi membru al şcolii Franceze din Atena.

La 1 octombrie 1927, ca o recunoaştere a meritelor sale de arheolog, Paul Nicorescu a fost numit profesor titular de istorie antică, epigrafie şi antichităţi la Facultatea de Litere din Iaşi. Pe lângă obligaţiile didactice, Paul Nicorescu a fost director al Muzeului de Antichităţi al Universităţii din Iaşi (din 1937), după moartea lui Oreste Tafrali, şi director al Seminarului pedagogic universitar din Iaşi (1933 - 1938).

Cu toate aceste activităţi, el şi-a continuat activitatea de cercetare ştiinţifică pe teren, în special la Adamclisi şi Dolojman, publicând în parte rezultatele la numeroase studii de arheologie. În afara lucrărilor legate de activitatea de cercetare pe teren, Paul Nicorescu a scris o serie de studii din domeniul epigrafiei şi arheologiei sclavagiste din Dobrogea, aducând contribuţii în legătură cu vechimea creştinismului în această parte a ţării, organizarea apărării militare a limesului dunărean timpuriu bizantin şi stăpânirea romană în nordul Pontului Euxin.
Profesorul, istoricul şi arheologul Paul Nicorescu a încetat din viaţă la 24 iunie 1945, la Iaşi.