Lacrimi târzii (Pasărea din vis) (III)
Dimensiune font:
Fără a-şi mai da seama ce face, acesta se apropiase instinctiv. Văzându-l, tânăra femeie îşi acoperi sânii cu palmele, în semn de pudoare şi de surprindere. Dar zâmbetul care-i lumina faţa fu ca o chemare menită să spulbere îndoiala bărbatului, care privea cu lăcomie la trupul gol, cu forme ademenitoare. Zăpăcit, cu sângele înfierbântat şi de cele două sute de rom „trase din picioare” la restaurantul gării când plecase din bază, Sandu Bălănescu se uită pe drum, la deal şi la vale, şi, sigur că nu-i nimeni să-l observe, păşi repede în ografa tractoristului, dând apoi buzna în casă. Ileana luase îndată unele măsuri. Dezbrăcată cum era, închisese maşinal geamul şi trăsese storul la loc. Când Sandu îi apăru în faţă, femeia îşi duse o mână mai jos de mijlocul corpului, iar cu degetele celeilalte îşi acoperi gura, voind să exprime, parcă, un fel de mirare amestecată cu teamă. Acestea au fost ultimele gesturi înainte de a se lăsa prinsă în braţele bărbatului. La început se consumară lacomi, cu un fel de furie, fără a scoate o vorbă. Apoi, mai domoliţi, cu simţurile potolite, începură să discute.
- N-am putut să-mi închipui că ai un corp atât de fierbinte, spuse el rostogolindu-se asupra lui, îmbătată de voluptate.
- Știam că ai să vii odată, zise ea, cu ochii închişi. Iată, sunt cam două luni de când te-ai întors din armată. De multe ori am prins momentul când treceai pe la poartă, dar nu puteam să ies să te chem. Aşa că am făcut ceea ce ai văzut.
Nimeni nu-şi amintea să o fi văzut vreodată pe Ileana Hanganu ducând soţului de mâncare la câmp. În ziua aceea, pe la ora prânzului, ea ieşi pe poartă încărcată cu merinde. O luă mai întâi pe durmul mare, îndreptându-se spre locul numit Râpa lui Damian. Acolo lucra la semănat Ion. În dreptul pădurii, coti însă, spre Poiana Miresei. Era în plină toamnă; frunzele, în graiul lor tainic, îşi jeleau sfârşitul, iar ultimele păsări călătoare se îndreptau spre miază-zi. În toiul zilei, pământul era însă cald. Pe locul unde fusese cosit fânul, crescuse otavă grasă şi moale. Aici, după cum se înţeleseseră, se întâlni cu Sandu al popii... Petrecură toată ziua în pădure, căutând să ia fiecare, tot ce avea mai bun celălalt...
Seara, după ce duse tractorul la secţie, Ion Hanganu apucă spre casă. Cu toate că era obosit, simţea în suflet o mare bucurie. Lucrase bine şi în ziua aceea şi era fericit. „În fond, care fericire poate fi mai mare decât aceea de a te şti cât mai de folos semenilor tăi, gândea el. Ei, dar ai cam luat-o razna, tinere; ar trebui să mai umbli la capitolul modestie”. Cugetând astfel, mai nu bagă de seamă că a ajuns în poarta casei lui. Aici observă însă cu uimire, că pe coş nu ieşea fum ca în alte seri. Pe marginea şanţului stăteau câţiva oameni, care discutau trăgând cu tact din ţigări. „S-a îmbolnăvit nevastă-mea”, îşi zise Hanganu; şi intră în casă. Dar nu găsi pe nimeni. Arzând de nerăbdare, ieşi la poartă şi îi întreabă pe oameni dacă n-au văzut-o cumva pe Ileana.
- Parcă am zărit-o astăzi venind la tine cu de mâncare, spuse unul.
- O fi prin sat pe la careva, veni un alt răspuns din întuneric.
- Ce măi? Ileana, doar cu numele mai este soţia ta, adăugă altul.
Abia atunci îşi dădu seama ce se întâmplase; nevastă-sa fugise de acasă. Dar de ce? Doar aveam de toate. În sat, nu era femeie mai bine îmbrăcată ca Ileana. La chenzină, el îi punea tot câştigul pe masă. Este adevărat că nu terminaseră casa, dar acesta era motiv să-l părăsească?
- Ia-ţi adio de la dânsa, Ioane, că a fugit cu feciorul cel mare al popii, spuse careva fără răutate. Nu te mai gândi la ea! Că aşa-i femeia, măi, liftă a dracului şi parşivă; când nu te aştepţi, atunci îţi întunecă zilele.
Ion Hanganu auzea ca prin vis vorbele oamenilor. Înţelesese şi nu-i venea, totuşi, să creadă că Ileana s-a înhăitat cu un altul, părăsindu-l. Intră în casă şi încercă să se odihnească. Dar toată noaptea avu un somn zbuciumat, încărcat de vise. Dar toată noaptea avu un somn zbuciumat, încărcat de vise. Se făcea că alerga prin pădure, după păsări. Dintre toate, una se apropia mereu de el, dar, când să o prindă, îi zbugheade sub mână şi pornea în zbor înalt; apoi iarăşi se întorcea în preajmă-i. În răstimpul dintre vise, în clipe de veghe, el îşi spunea: „da, aşa-i fericirea; ca pasărea din vis. Umblă pe lângă tine, te ademeneşte, dar când s-o apuci, prinde-o dacă poţi!”
Și din nou venea visul cu pasărea care nu se lasă prinsă, apoi iar gânduri negre. Numai la un negospodar îi fuge femeia de acasă. Pentru prima dată în viaţă i se întâmplase o atât de mare ruşine. Nevastă-sa pe care i-l dăduse maică-sa înainte de a se cununa cu Ileana. Cum va mai da ochii cu bărtâna?
Una era la Ivăneşti Minodora lui Vasile Câmpeanu. I se dusese vestea de pe când era copilă la şcoala primară. Veniseră în sat pentru prima dată tractoarele. Unii le priveau cu îndoială. Babele, mai ales, spuneau că „Dumnezeu a trimis namilele de maşini pentru a pune la încercare credinţa oamenilor”. Că de îndată ce vor trage primele brazde, „pământul va începe să ardă, topindu-se ca ceara”. Ion Hanganu îşi aminteşte şi acum limpede întâmplarea. Ivăneştenii ieşiseră la poarta ţarinei. Unii strigau cât îi ţinea gura, că îi mai bine să are cu boii, mai în faţă, că „smântâna oalei deasupra se află”. Femeile blestemau, făcându-şi semnul crucii de la frunte până la brâu... Deodată, dintr-un grup de şcolari, a ieşit Câmpeanu Minodora şi a strigat cu răsuflarea întretăiată de emoţie:
- Să araţi cât mai adânc pământul, ca să avem cât mai multă pâine!
Ion Hanganu a coborât atunci de pe tractor, a luat fetiţa în braţe şi, mângâindu-i părul buclat, a urcat din nou la volan, aşezând-o lângă el. Apoi, privind cu înţeles la mulţumea înmărmurită de îndrăzneala Minodorei, a tras primele brazde, răscolind adânc ţarina.
Se scurseseră de la acea întâmplare mai mult de zece ani şi lumea tot n-o uitase. Pământul rodea acum mai bine, iar oamenii se uitau cu un fel de respect la tractorişti. Cel mai simpatizat era Ion Hanganu. Se şi spunea despre el că trage brazda mai dreaptă ca lumânarea. Că acolo unde ară tractorul lui pământul devine mai mănos...
Va urma...
Constantin Partin
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau