Mânăstirea cisterciană Cârţa, primul edificiu gotic de pe teritoriul României (II)
Dimensiune font:
Construcţia în piatră a mânăstirii Cârţa a început în jurul anului 1230. Ea s-a realizat în două faze principale de execuţie, intercalate cronologic de marea invazie mongolă din anul 1241, când a fost distrusă.
În prima fază de construcţie, care etalează trăsături stilistice tributare romanicului târziu, s-a trasat planul general al mânăstirii, zidurile care delimitau curtea sa interioară fiind ridicate până la o înălţime de 3-4 metri deasupra solului.
Între 1250 şi 1300, a fost refăcută în stil gotic timpuriu, cu excepţia portalului de vest, care este construit în stilul gotic târziu.
Organizarea ansamblului era tipică pentru mânăstirile cisterciene: biserica se afla pe latura nordică a unei curţi care avea pe laturile de est şi sud clădiri mânăstireşti, iar pe latura vestică, un zid de incintă.
Arhitectul şi atelierul de pietrari, activi la Cârţa după invazia mongolă din anul 1241, au avut o contribuţie majoră în diseminarea spiritului şi a formelor artei gotice în Transilvania secolului al XIII-lea. Un aport considerabil în evoluţia acestui proces l-au avut însă şi atelierele cisterciene de pietrari trimise în Transilvania, probabil din iniţiativa Capitlului General al ordinului cistercian, căruia îi erau aservite încă din anul 1240 o serie de aşezări din ţara Bârsei. Această influenţă stilistică este evidentă la o serie de monumente contemporane Cârţei, situate în sudul Transilvaniei: la bisericile evanghelice din Sebeş-Alba, Prejmer, Bartolomeu, Hărman, Cristian, Capela Sfânta Ecaterina din Braşov, la biserica reformată din Hălmeag; dar şi în nordul Transilvaniei: la biserica ortodoxă din Bistriţa sau cea reformată din Sic.
După 1421, mânăstirea Cârţa fost distrusă şi refăcută în mai multe rânduri, iar în 1474 abaţia a fost desfiinţată de către regele Matia Corvin, bunurile sale fiind trecute în proprietatea bisericii Prepoziturii Sibiului. În jurul anilor 1550, după ce saşii au trecut la Protestantism, ceea ce a rămas din vechea mânăstire a devenit biserică evanghelică.
Din fosta biserică a mânăstirii se păstrează corul, restaurat între anii 1913 şi 1914, folosit ca biserică parohială evanghelică, careul, o parte a transeptului şi a pereţilor exteriori ai navelor laterale, peretele de vest, portalul şi turnul clopotelor, precum şi o parte a pereţilor estici ai clădirilor mânăstireşti. La sud se mai păstrează o singură coloană romanică, iar navele laterale, conform planului cistercian, se termină într-un mic cor pătrat. Nava principală nu mai are tavan - pe locul ei se află un cimitir în memoria soldaţilor germani căzuţi în primul război mondial.
Biserica evanghelică de astăzi ocupă, de fapt, doar corul şi absida fostei bazilici.
Portalul gotic a fost probabil mutat de la o intrare laterală, iar profilul său trădează influenţe gotice. În interior, arcele bolţilor se întâlnesc într-o cheie de boltă romanică, înfăţişând chipul Maicii Domnului, ocrotitoarea bisericii, ca stăpânitoare a cerului. Celelalte chei de boltă sunt decorate simplu, cu flori de măceş, iar între arce rezistă încă ferestre rotunde, cu şase lobi, care au primit, ulterior, vitralii.
Fosta abaţie falnică de la Cârţa este astăzi doar o umbră a trecutului său. O umbră frumoasă însă, mărturie a unui trecut îndepărtat când oamenii se puteau dedica lui Dumnezeu mai mult decât o pot face astăzi, şi creau frumuseţi durabile şi cu rezonanţă în timp şi spaţiu, întru cinstirea Dumnezeului Căruia se dedicau.
Dr. iur. Maria Mihaela Stan
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau