Matthew Pearl, Umbra lui Poe, traducere de Alina Carac, Editura Humanitas Fiction, 2008, 480 pagini

„Umbra lui Poe” („The Poe Shadow”) e al doilea roman al lui Matthew Pearl, un scholar reprofilat pe thrillers care a dat lovitura de la romanul de debut, „Clubul Dante”. Fictiunea acestuia din urma era construita in jurul faptului (riguros din punct de vedere istoric) ca poetul national al Americii de secol XIX, Longfellow, a dat prima traducere made in USA a „Divinei Comedii”. În jurul acestei traduceri, Matthew Pearl broda o intriga palpitanta, cu crime, mistere etc. Cu specificarea ca, odata cu sosul intrigii politiste, pe gatul cititorului aluneca si o mare cantitate de informatie riguros documentata/ reconstituita – privind, pe de o parte, viata literara, culturala, politica, sociala din America secolului XIX, si, pe de alta parte, trilogia lui Dante (care contine cifrul misterelor propuse in roman). 
Aceasta schema (eruditie si precizie a reconstituirii istorice; abilitate in propunerea unor mistere si a rezolvarii lor) este pastrata in „Umbra lui Poe”, care anunta nici mai mult nici mai putin, dupa cum instiinteaza de la primele pagini o nota a unui editor nu stim cat de apocrif, „descifrarea misterului ciudatei morti a lui Edgar Allan Poe in anul 1849”.   
Documentarea intreprinsa de Pearl este admirabila. „Umbra lui Poe” este un fiction, desigur, dar unul care se misca intr-o istorie si intr-un decor pe care nu le mistifica sau „inventeaza”: dimpotriva, le reveleaza. Minutia redarii epocii (sau a iluziei epocii) este incantatoare – desi nu pot sa nu mentionez ca ea tine mai ales pret de cateva zeci de pagini pagini, in sensul ca atata dureaza atentia cititorului inainte de a fi deturnata de expectatiile mai triviale ce pot fi gasite intr-un page turner.
Pe de alta parte, episoade intregi sunt mult prea trase de par ca sa nu ma deranjeze, oricat de fanatic al lui Poe as fi, si oricat mi-as spune ca tragerea de par o fi o calchiere a practicilor similare din povestirile lui Allan Edgar (amintiti-va cum in „Îndoita crima din Rue Morgue” orangutanul smulge fara mare efort parul uneia dintre femeile a caror moarte testeaza abilitatile augustului Dupin).
Nu e primul efort al culturii populare de a-l evoca pe Poe sau pe ilustrul  sau detectiv. Dar este unul dintre cele mai remarcabile. Ca lectura complementara, recomand „Arthur&George”, caramidala capodopera recenta a lui Julian Barnes.

Sursa: http://revistacultura.ro