Memoria vânătorilor de munte (II)
Dimensiune font:
Romanul se desfăşoară, cinematografic, pe mai multe paliere narative, oferind cititorului diverse piste de lectură; „Ceaţă roşie în Crimeea” este un roman istoric unde Gabriel Chiriac reconstituie din informaţiile istoricului, dar cu arta prozatorului, episodul din mai 1944 de la Cherson, în Crimeea, refăcând profilul vânătorului de munte, prima „armă” desfiinţată de sovietici în România, refăcută, apoi, abia prin anii '60; romanul este şi unul de tip policier, cu acţiune şi personaje din „intelligence”, cu desfăşurări de evenimente în Crimeea, „7-9 mai 1944”, la Saigon, în Vietnam, la „9 aprilie 1954” şi Arles, în Franţa, la „27 aprilie 2011”; „Ceaţă roşie în Crimeea” îşi asumă şi cititorul interesat de psihologia personajului, de mentalităţi, comportament, până la felul de a se îmbrăca, în detalii semnificative: putem citi, de exemplu, romanul lui Gabriel Chiriac prin istoria unei tabachere „din argint filigranat, decorată cu o stea mare, roşie, în mijlocul căreia se află încrucişate secera şi ciocanul”, primită de un vânător de munte, în dar, de la un prizonier sovietic, ajunge, după multe peripeţii, într-un bordel din Saigon, pentru ca, apoi, s-o regăsim la Arles, în buzunarul interior al sacoului unui bătrân, supravieţuitor al evenimentelor din Crimeea, luptător în Legiunea Străină, în Vietnam, martorul credibil care povesteşte unui tânăr toată „istoria” romanului. Tabachera e semnul de recunoaştere (în descrierea ei se poate citi şi o istorie de dinainte de timpul-epocă al romanului: tabachera plată de argint poate să fi fost a unui ofiţer „alb”, steaua roşie e aplicată, poate, de un bolşevic), simbolul unei istorii purtate într-un carusel ameţitor, explorată de un tânăr care vrea să scrie despre România în timpul războiului, în anii '40 ai secolului trecut: mai ales că „pentru mulţi dintre tinerii de azi - spune bătrânul vânător de munte, luptător în Legiunea Străină -, anii aceia sunt un fel de istorie antică”. La Arles, în biografia personajului-povestitor se închide, în fapt, istoria ca o continuă fugă din faţa comuniştilor: vânătorul de munte, supravieţuitor în Crimeea, dezertează sub ameninţarea NKVD-ului sovietic, apoi ajunge la Marsilia, se înrolează în Legiunea Străină, luptă în Indochina, în 1975, se refugiază din faţa trupelor comuniste vietnameze, revine în Franţa pentru a-şi (re)trăi viaţa la Arles, cu (ne)liniştea amintirilor şi, iată, cu speranţa că, prin tânărul istoric, povestea sa va fi, în sfârşit, cunoscută. Prozatorul încadrează totul în date precise, astfel încât iese din paradigma romanului care „romanţează” istoria.
Ce era Crimeea în 1944, pe harta „asasinatului colectiv” al secolului? „Un punct minuscul unde oamenii se bat şi se omoară, ca în multe alte locuri”: scene de coşmar, cu detalii de un naturalism crud, un loc sinistru unde „trăieşti scurt şi mori repede”, Sevastopol, un oraş din (i)realitatea imediată („La marginea oraşului se ridică dealul Malacov, mai încolo satul Inkerman şi colinele de la Alma, iar în depărtare se zăresc dealurile de la Balaklava. Nume care înseamnă ordine, contraordine, marşuri, contramarşuri, lupte crâncene, atacuri, contraatacuri, locuri unde pământul a supt sângele tinerilor români, ruşi şi germani cu aceeaşi nepăsare”), unde unica regulă e „ca să trăieşti, trebuie să ucizi”, execuţii colective, sumare, făcute de NKVD în satele ucrainene etc. Dar Saigon-ul anilor războiului din Indochina? Un loc aşteptându-şi sfârşitul, aidoma oraşelor biblice Sodoma şi Gomora, înţesat de trupe şi agenţi, cu duri ca în filmele cu Rambo, opiu, prostituţie, interlopi, în descrierea unui martor direct şi în reconstituirea unui prozator în deplina stăpânire a mijloacelor epicii. „Ceaţă roşie în Crimeea” e (şi) o carte despre Corpul Vânătorilor de Munte, elita armatei române pe frontul de Est, în cel de-al doilea război mondial. Gabriel Chiriac e una din promisiunile împlinite, puţine la număr, din păcate, ale romanului nostru istoric.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau