Mircea Deac, un an de la plecarea în eternitate

 Cu ceva ani în urmă am fost vizitat la atelier de un bucureştean care mi-a filmat lucrările. Din discuţiile pe care le-am avut, a avut curiozitatea să afle ce am făcut, de am fost recomandat de criticii şi istoricii de artă Mircea Deac şi Petre Oprea. Am răspuns că în afară de a picta şi a expune tablourile în galerii importante ca „Orizont” şi „Artis” din Bucureşti nu am făcut nimic deosebit.

 Prima întâlnire cu Mircea Deac a fost la expoziţia personală de la Palatul Parlamentului, unde a făcut aprecieri lucrărilor din expoziţie, iar printr-o simpatie reciprocă am devenit buni prieteni. După prima discuţie am fost profund surprins când mi-a zis: „Voi avea grijă să-ţi măresc aureola”, un gest care evidenţia o personalitate puternică şi un caracter nobil şi modest, care m-a dus cu gândul la ceea ce a spus Leonardo da Vinci: „ Adevărata ştiinţă îl face pe om modest. Spicele goale îşi îndreaptă capetele spre cer trufaşe, în timp ce spicele pline se apleacă spre pământ, muma lor. Orgoliul şi ignoranţa dau naştere urii, invidiei, răutăţii, aşa cum înţelegerea şi cunoaşterea dau naştere iubirii şi creaţiei”.

Mircea Deac/ portret realizat de Mihai Coțovanu

 De multe ori, discuţiile pe care le-am avut cu Mircea Deac m-au introdus în atmosfera artiştilor interbelici, pentru că a cunoscut pictorii importanţi născuţi în jurul anului 1900, iar pe Camil Ressu l-a avut profesor. Am avut în faţa mea o istorie vie care mi-a dat sfaturi în puţine cuvinte, dar pline de înţelepciune şi profunzime care evidenţia maturitate, verticalitate culturală şi nobleţea caracteristică a personalităţilor din perioada interbelică.

A fost un critic în adevăratul sens al cuvântului, cu o autoritate recunoscută, care a remarcat talente, i-a susţinut şi au rămas nume importante în pictura românească. A avut grijă să mă includă în două albume: „Nudul în pictura românească” şi „Pictorii portretului – Despre orgoliul în artă”, fiind şi ultimele albume semnate. Mi-a prezentat trei expoziţii, iar la prima expoziţie am fost surprins cum publicul a rămas fără respiraţie când a intrat în galerie, evidenţiind respectul şi personalitatea lui Mircea Deac.

Citiţi şi: Ce surprize vor avea vizitatorii, la Palatul Culturii din Iaşi

La vârsta de 93 ani a cucerit publicul, la expoziţia personală de la Galeria de Artă Orizont Bucureşti 2014, prin luciditatea gândirii şi profunzimea expunerii în care afirmaţiile erau eliberate de condiţionările ideologice din arta contemporană. A avut o activitate creatoare susţinută cu un program riguros până în ultimele zile ale vieţii, iar după ce a terminat ultima carte „Tartar, ultimul zeu” a adormit întru cele veşnice în planului spiritual, iar faţa senină care a avut-o când a părăsit această lume, a confirma cugetarea lui Leonardo da Vinci: „După o zi bine muncită, ai un somn liniştit, iar după o viaţă bine trăită, o moarte liniştită”. Lecţia pe care mi-a transmis-o Mircea Deac, prin exemplu de viaţă mi-a arătat că marile personalităţi sunt caractere cu coloana dreaptă, fruntea în adevăr şi ştiu să dăruiască, o astfel de prietenie se păstrează în cuget, iar prin aducerea aminte sunt vii şi se bucură în dimensiunea culturală veşnică, prin gândurile frumoase înălţate la cer.

Mihai COŢOVANU