Misterioasa disparitie a Katharinei Linden

    "Mie mi se părea - dacă adulţilor nu - că dispariţia Katharinei Linden putea fi atribuită vreunei forţe supranaturale. Cum altfel ar fi putut ea să fie răpită pe nevăzute tocmai de sub ochii familiei sale, mai ales la lumina zilei, într-un oraş în care toată lumea ştia pe toată lumea? Nu ştiam - nu ştiam încă, mi-am spus eu, întrucât eram hotărâtă să descopăr - cine sau ce fusese cel care o luase pe Katharina."
    Trăind în această lume, pe care o cunoaştem cu toţii, este foarte greu să nu ne lovim de cazuri asemănătoare celui descris în cartea de faţă. Şi dacă din acest subiect se putea "organiza" o carte horror, este genială redarea întregului caz prin ochii unui copil de 10 ani, Pia Kolvenbach, pentru că adulţii nu-şi dau întotdeauna seama că o serie de dispariţii într-un mic orăşel nu-i afectează numai pe ei şi trăirile lor, ci, în egală măsură, îi afectează şi pe cei mici, pe care nu se oboseşte nimeni să-i ia în seamă. Pe de altă parte, cu inocenţa specifică vârstei, Pia va vedea tragedia ce a lovit orăşelul german Bad Munstereifel, ca o ocazie nesperată de a scăpa de stigmatul de a fi nepoata celei ce a "explodat". Marginalizată fiind de către ceilalţi, ştiind ce cruzi pot fi copiii uneori, Pia îşi va găsi tovărăşie în Stefan, iar aventura lor spre elucidarea misterului dispariţiilor începe. Presărată cu tradiţii germane, pe care recunosc că nu le ştiam, pigmentată cu poveştile pe care Herr Schiller le spune celor doi copii, toate întrerupte de mici scene cotidiene, mai mult sau mai puţin plăcute, această carte a reprezentat pentru mine o surpriză pozitivă: "Povestea lui Hans Impasibilul şi a pisicilor pe care ne-a spus-o mie şi lui Stefan după dispariţia Katharinei Lindenfusese cea mai bogat înflorită de până atunci. O începuse cu scopul de a ne da fiori, de a ne purta într-o lume a întunericului şi spiritelor, un tărâm al fantomelor, vrăjitoarelor şi monştrilor, unde primejdia stă la pândă, dar o inimă cutezătoare şi credinţă puternică vor învinge întotdeauna, unde Binele învinge şi Răul poate fi înfrânt cu o fluturare de mătănii. Şi, pentru o vreme, a funcţionat, iar noi am fost liniştiţi. Asta până când următorul copil a dispărut."
    "Misterioasa dispariţie a Katharinei Linden" îmi aminteşte atât de "Skellig", cât şi de "Casa Întunericului", dar nu este chiar acelaşi lucru, şi întreaga lectură a reprezentat descoperirea unui text interesant, bine închegat, o carte despre o tragedie, care nu lasă însă să curgă râuri de sânge pentru a crea emoţia necesară momentului, o carte fermecătoare prin antiteza aceasta între inocenţa redării şi macabrul cazului. O carte presărată din belşug cu expresii germane, probabil din experienţa personală a autoarei, fapt care nu strică cu nimic farmecul cărţii, ci dimpotrivă, îl amplifică.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/