Noam Chomsky, Interventii

Noam Chomsky, Interventii, traducere si prefata de Bogdan Lepadatu, Editura Vellant, 2008

 

Cand Michael Moore maraie impotriva busismului imperialist, speta nu ocoleste patetismul: respectivul poate fi suspectat de inteligenta, insa doar atat cat ii permite poza rufoasa si otarata. Dar cand misiunea se transfera la nivel inalt, in competentele unei somitati de la MIT de ex., discutia obtine alte proportii. 

Chomsky e un nec plus ultra al concursurilor de IQ. Un geniu in lingvistica, filosof, matematician, are toate acreditarile care i-ar transforma orice vocabula pronuntata/ scrisa intr-o axioma categorica. Chomsky are insa si vederi politice si, in acest spatiu al vederilor politice, axiomele palpaie neconvingator. N-as vrea sa ajung pana acolo incat sa afirm ca orice Valentin Stan e „un Chomsky minus 100 de puncte la IQ” si fara gramatici transformationale, totusi a devenit destul de evident faptul ca, daca in lingvistica s-a impus, in politologie s-a expus. 

 

Trecerea lui Chomsky de la menajul neo-sintaxei sale la dedesubturile neoliberalismului si ale mostenirii republicane s-a produs fluent: Chomsky este omul ipotezelor briliante si al solutiilor etanse si orice aspect inervat rational, orice tip de rationalitate criminala organizata [mai ales tipul rezident la Casa Alba, in intervalul administratiilor republicane] il preocupa. Cazaniile sale politice le-au zbarlit multora parul, fiindca Chomsky poate foarte bine sa conchida ca Saddam si Bin Laden sunt niste indivizi condusi de ratiune si ca G. W. Bush e un criminal lipsit de imaginatia si pragmatismul antecesorilor sai.

 

Efectul concret al solutiilor sale a fost cenzura, si cu cat cenzorul e mai agresiv, cu atat probabiliatea adevarului cenzurat pare mai evidenta. Chomsky s-a achitat de aceasta inductie: ziarele cu traditie ii refuza articolele, ergo, s-a vazut nevoit sa se publice in Mexic sau in alta parte, in publicatii vag obscure cu caracter de azil, pe care ma gandesc ca nu pasiunea pentru adevar (sau sa-i zic „ne-minciuna”) si antiimperialism le-a manat in curtarea patronului sintaxei, ci tot niste mecanisme de piata, subzistentiale.

Eseurile care compun acest volum, scrise intre 2002 si 2007, au aparut in „The New York Syndicate” („New York Times” s-a eschivat). Autorul lui „9/ 11” si al „Hegemonie si supravietuire” a tesut aici un habitat argumentativ care sudeaza cam orice converge spre concluzia ca administratia republicana e o plaga intratabila: „campaniile de ura”, infectarea nationalismului american, Reagan, Bush 1, Bush 2, Rumsfeld, Cheney, oligarhia de dreapta, Saddam, gazarea kurzilor s.a.

 

Daca Mexicul il publica regulat pe Chomsky, „acest lucru nu se intampla insa si in tara lui Chomsky”, scrasnesc fanii. Marea Britanie l-a vrut, altii ar da jumatate din PIB sa-l importe. Daca ma gandesc numai cat capital a acumulat Franta din postura de azil al turbulentilor respinsi de sistemul care i-a produs, cazul Chomsky vs. SUA ajunge numai unul dintr-o serie aglomerata.

 

Cei care se prevaleaza de calitatile genialoide si de omni-competentele profesorului emerit de la MIT pot insa da asigurari ca verdictele chomskiene nu sufera de cinism, ci de exactitate (sau daca vreti, un fel de preeminenta rationala a optiunii cinice). Altii spun ca exactitatea e improprie si ca mai propriu devine termenul dementa. O mostra ca aceasta ar fi suficienta:

“Administratia a omis o alternativa simpla invadarii Irakului. Invitarea Iranului sa faca acest lucru […] Propunerea modesta pe care o avansam aici consta in incurajarea Iranului sa invadeze Irakul, oferindu-le iranienilor, de la o distanta sigura, suportul militar si logistic necesar (rachete, bombe, baze militare etc.). Prin mandat, unul din polii “axei raului” ar fi pus impotriva altuia. Propunerea are mai multe avanaje decat alternativele. In primul rand, Saddam va fi rasturnat de la putere – de fapt va fi facut bucatele, impreuna cu acolitii sai. [articolul e scris in 2002]. Armele de distrugere in masa vor fi anihilate impreuna cu mijloacele lor de productie. In al doilea rand nu vor exista pierderi in randul armatei americane. Este adevarat ca multi irakieni si iranieni vor muri. Insa acest lucru nu poate fi considerat o problema. Apropiatii lui Bush – multi fiind suporteri reciclati ai lui Reagan – l-au sustinut puternic pe Saddam dupa ce a atacat Iranul in 1980, total nepasatori fata de costul uman enorm al acestei actiuni” etc. Chomsky reuseste nu mai putin de 6 argumente pro invadarea Irakului de catre Iran, in beneficiul SUA.

Omul acesta isi toceste pingelele (vorba vine) prin Mexic, iar CIA colcaie de imbecili fara solutii!

 

Nota 1: Se pare ca bombele lui Saddam exista totusi. Ele au incaput pe maini necurate si ticaie gata amorsate nu se stie pe unde, deci peste tot!!!

Nota 2: Sintaxa lui Chomsky (aparuta in 1956) n-a fost tradusa in romaneste nici pana astazi.

 

Sursa: http://revistacultura.ro