Omul reconstruit în memorie (II)
Dimensiune font:
Cărţi precum „Drumul regăsirii” (Editura „Junimea”, 2015) a profesorului Romel Moga nu se supun criteriilor obişnuite de evaluare ale publicului larg; ele nu sunt cărţi „bune” sau „rele”: sunt ca viaţa însăşi, bună şi rea, veselă şi tristă.
Cea de-a doua cale a regăsirii e reconstruirea fiinţei interioare în ceea ce aş numi radiografia epocii. Romanul autobiografic nu fixează, ca în atîtea alte cărţi, vârsta de aur, identificată mereu în copilăria personajului: „oazele” sunt rare: „Bunicul îşi începu cu vocea lui baritonală recitalul de colinde: întîi «O tannenbaum», apoi «Jingle bells» şi în final «Florile dalbe». Noi îi ţineam isonul, fermecaţi parcă de vraja nopţii sacre, urmărind printre ramurile brăduţului cu miresme de pădure, vârtejul fulgilor care se zbenguiau în faţa balconului luminat de ghirlande.
Aşezaţi cu toţii la masă, savuram bucatele tradiţionale şi vinul acrişor, numai bun după slăninuţă afumată, jambon şi cârnaţi. Ospăţul s-a prelungit până după miezul nopţii. Afară, fulgii din ce în ce mai mari şi mai deşi îşi continuau zbenguiala. Într-un târziu, am pornit-o pe jos spre casă, orbit de viscolul ce se înteţea. Mă strecuram printre draperiile pufoase ale cerului, pătruns de un ciudat fior cosmic; mă simţeam ca într-o capsulă de astronaut, având senzaţia stranie că străbat şi timpul şi spaţiul, transgresând veşnicia”.
Asemenea momente sunt, însă, foarte rare în (auto)biografia unui personaj care se naşte în vârsta de fier a unei epoci duşmănoase; n-a mai fost loc pentru tihna, lumina şi bucuria vârstei de aur pentru că, iată, copilului i se retează visele - o bicicletă, o minge de fotbal şi o săniuţă („Mă visam când pedalând mândru pe uliţele satului, când şutând la poartă cu o minge adevărată, când zburând cu săniuţa la vale, în bătaia vântului”, scrie cu amărăciune personajul-narator în instanţa memoriei), învaţă, în schimb, ce sunt dările mereu mai apăsătoare pe care tatăl său, preotul din Dumbrăviţa, trebuie să le plătească la stat, într-o vreme când oamenii se chinuie, ilustrând, parcă, spusele din Cartea lui Iov: „Omul născut din femeie are puţine zile de trăit, dar se satură de necazuri”.
Războiul, refugiul din calea ruşilor, teroarea (episodul căutării unui pistol nedeclarat autorităţilor, într-un closet este antologic), frica pe care o trăieşte cineva căruia i se spune „duşman al poporului” şi, mai ales, un preot într-o epocă în care bolşevicii impun ateismul, spaima de a nu fi turnat la miliţianul satului că asculţi „Vocea Americii”; explorându-şi trecutul, personajul-narator face o radiografie exactă a unei epoci stăpânite de „tovarăşul” Perpelea de la Partid şi de ofiţerul Beldeanu de la poliţia politică: este vremea demascărilor şi turnătorilor, a morţii lui Stalin şi a amputării personalităţii, a aşteptării americanilor. În sfârşit, pentru unii „norocoşi” a fost vremea exilului - al profesorului Segal în Israel şi al lui Adrian Enescu la Freiburg; numai că „norocul” personajului n-a fost altceva decât tot o amputare a cursului unei vieţi silite să caute alte orizonturi şi să se reinventeze.
Scrisă fără patimă, porniri revendicative, ură şi dincolo de retorica găunoasă care parazitează atâtea romane, povestiri şi memorii din actualitatea noastră literară, radiografia timpului-epocă reprezintă planul narativ major al cărţii lui Morel Moga; în fond, cât, cum puteau fi nişte poveşti de dragoste, aici sau în Germania, într-un timp al amputării individului şi al pervertirii fiinţei interioare? Drumul regăsirii este romanul târziu, dar remarcabil al unui prozator de la care putem încă aştepta alte cărţi.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau