Poetul Ion M. Raşcu

 Ion M. Raşcu a făcut parte din falanga acelor poeţi de mare sensibilitate modernistă care l-au secondat cu abnegaţie pe Ovid Densusianu, în opera de creare a unui drum nou - simbolist - în literatura română din primele două decenii ale secolului nostru. Născut la 31 martie 1890, în Iaşi, I.M. Raşcu era fiul profesorului de liceu, de desen şi caligrafie, M. Raşcu, om cu reale însuşiri artistice. Mama sa era de origine franceză.

I.M. Raşcu a urmat cursurile Facultăţii de litere şi filozofie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. A funcţionat ca profesor de limba română la Iaşi, Tecuci, Bârlad, Brăila, apoi la Focşani şi la Liceul „Gh. Şincai” din Bucureşti. A iniţiat şi îndrumat reviste precum „Versuri şi proză” (1911 - 1916) sau „Îndreptar” (1930 - 1931), care s-au bucurat de colaborări prestigioase. Debutul lui I.M.Raşcu a avut loc în 1911 cu traducerea poemului dramatic „Polyphem” de Albert Samain. Volumele de versuri originale apărute ulterior, „Sub cupole de vis” (1913), „Oraşele dezamăgite” (1914), „Nelinişti” (1927), „La Lisieux cu Sfânta Tereza” (1934), „Renunţările luminoase” (1939) definesc pe unul dintre simboliştii de seamă ai literaturii române, format în cercul revistei „Viaţa nouă”.

Poetul evocă o copilărie pierdută, provincia şi lumea ei statică specifică, peisajul citadin în maniera caracteristică simboliştilor francezi. Reveria, visul, contemplaţia sunt stările lirice predilecte.
În anul 1967, apare sub îngrijirea lui Dumitru Micu volumul „Poeme” care cuprinde o selecţie din întreaga operă tipărită, precum şi un număr de „inedite” din perioada anilor 1952 - 1964. În afară de volumele de versuri, I.M. Raşcu a publicat şi lucrări de critică şi istorie literară: „32 de opere din literatura română” (1933), „Eminescu şi Alecsandri” (1936), „Convingeri literare” (1937), „Alte opere din literatura română” (1938). Volumul „Amintiri şi medalioane literare” (1967) este dedicat, în pare parte, lui George Bacovia şi Garabet Ibrăileanu.

Poet al frumuseţilor pământului - mai precis al frumuseţilor pământului românesc şi ale celui din îndepărtata Franţă - Ion M. Raşcu a trecut pe tărâmul veşniciei la 7 decembrie 1971, la Bucureşti.