Sangele. Experimentul Opus Dei Fri 07/01/11

    "Îi venea greu să creadă în miracole şi în fenomene ciudate care îi scrântesc la cap pe oamenii evlavioşi şi pe care Biserica le încurajează, adăpostindu-se în spatele unor verdicte ştiinţifice puţin riguroase; dar ceea ce tocmai văzuse cu ochii săi îl impresionase. Ce era povestea aceea şi ce explicaţie avea? se întrebă, punându-se în gardă ca nu cumva să cadă în aceeaşi capcană pe care o denunţa. Dacă se întâmplă ceva care contrazice legile naturii, se spunea, trebuie să te situezi în defensivă şi să ceri explicaţii ştiinţei.(...) Ca să mergi prin viaţă, (...) ai nevoie de două puncte de sprijin indispensabile: ştiinţa şi gândirea critică."
    Această carte ne va introduce în miezul unei acţiuni de investigare atipică a unui delict, atipică prin faptul că un grup de detectivi, secondaţi şi de alte personaje, vor conduce investigaţia pe cont propriu, astfel că metoda de cercetare va fi neconvenţională, şi de departe mult mai interesantă, pentru că nu va fi întreruptă de birocraţie şi nu va fi supusă unor reguli mult prea rigide. Inspectorul Mazeres ne va delecta cu o cunoaştere profundă a tot ce ţine de organizaţia Opus Dei. Vom descoperi că interesele Vaticanului diferă de cele ale Opus Dei, deşi organizaţia este strâns legată de Sfântul Scaun. Cartea se va dovedi şi o sursă de informaţii cu privire la experimentele naziştilor şi la legătura acestora cu personaje ilustre din rândurile Bisericii, precum şi o analiză asupra isteriei în masă cu privire la relicvele sfinte ce abundă în întreaga lume, şi, mai ales, asupra autenticităţii lor. Practic întreaga investigaţie se va învârti în jurul acestor relicve: va porni de la furtul uneia şi se va încheia cu demolarea unor mituri: "Furtul, morţii, sectele, clonarea, Vaticanul, totul alcătuia o tramă încâlcită în jurul unei relicve nu mai puţin misterioase.(...) De ce sângele lui Hristos din flaconaşul nazist se lichefiază la fel ca al Sfântului Genaro sau ca al Sfântului Pantelimon? Cum e cu putinţă ca acea masă sângerie să se fi conservat de-a lungul secolelor? A fost oare supusă, la vremea ei, unor tratamente chimice pe care azi nu le cunoaştem?"
    Impresia cititorului în urma lecturii este că întreaga acţiune şi abundenţa informaţiilor ar fi permis dezvoltarea mai multor poveşti, dar, în acelaşi timp, are satisfacţia că primeşte mult mai mult decât se aştepta. Este o carte ce te îndeamnă şi pe tine să iei parte la controversatele discuţii despre clonare, despre Biserică, despre Opus Dei, despre divinitatea reinterpretată de cei ce fac "jocurile", despre rău. O carte care-ţi va plăcea şi care ţi se va insinua în gânduri, care te va tulbura, dar îţi va şi deschide oportunitatea de a-ţi stabili poziţia în faţa ideilor lansate. Pentru că: "Dacă oamenii şi-ar pierde frica şi ar înceta, de pe o zi pe alta, să mai creadă în diavol şi în infern, (...) cât timp ar mai dăinui Biserica...?"

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/