Scene teatrale la Cracovia (II)

 „Stu” este unul dintre teatrele liliput ale Cracoviei. Situată la parterul unei clădiri mătăhăloase de pe Krasinskiego 16, sala nu respectă tipicul ştiut. Scena se află în mijlocul spectatorilor, încinsă de amfiteatrul celor o sută de locuri, de la care teatrul îşi trage şi numele. Scenă e un fel de a spune. Se joacă de-a dreptul pe podea. De sus,din ultimele bănci, ţi se pare că actorii s-au scufundat într-o grotă. Scena e delimitată de coloanele groase, butucănoase chiar, ce sprijină tavanul. Apropierea asigură, totuşi, vizibilitatea. Se vede că n-a fost aici dintru început o sală de spectacole, dar libertăţile îngăduite de teatrul modern au permis amenajarea, i-au conferit originalitatea necesară.

Teatrul „Stu” este, sau mai bine zis a fost, un teatru de avangardă. Şi-a pierdut la un moment dat, în anii tulburi 1980, trupa, şi s-a autodesfiinţat o vreme. Revenirea s-a făcut prin spectacole montate cu actori invitaţi din alte teatre din Cracovia,Varşovia şi celelalte centre teatrale ale Poloniei.
Spectacolul pe care l-am văzut într-o sâmbăta seara, „Frideric cel Mare” de clasicul Adolf Nowaczynki, era o astfel de coproducţie. Rolul lui Frederic a fost încredinţat lui Jerzy Nowak din Varşovia, unul dintre iniţiatorii mişcării avangardiste teatrale de la mijlocul deceniului al cincilea. Astăzi e un respectabil maestru, care şi-a păstrat însă vitalitatea tinerească a jocului, ajungând la o virtuozitate a stăpânirii mijloacelor de expresie. Opera lui Adolf Novaczynki, reprezentând o parte a fondului de aur al literaturii poloneze, îşi dovedeşte răsunetul de modernitate. Multe din replicile piesei sună contemporan, iar reacţia spectatorilor este promptă şi plină de semnificaţie. Regia lui Jan Nowak n-a făcut altceva decât să accentueze aceste elemente, ce ţin de eternitatea care sălăşluieşte într-o adevărată operă de artă.

Frederic, aşa cum l-a gândit regia şi cum îl joacă magistral Jerzy Nowak, nu este eroul grav şi impunător. Vocea lui nu tună, privirile nu fulgeră. E de fapt un antierou. Cu mijloace expresioniste, parodice, caricaturale, e surprinsă diavoleasca viclenie şi nesăţioasa poftă de mărire şi acaparare a monarhului. Împăratul visează să mai pună piciorul pe încă o bucată din Polonia, din care şi aşa s-a înfruptat cu îndestulare. Această lăcomie îi dă putere de neînchipuit unui om bătrân, bolnav, chinuit de reumatisme, hemoroizi şi insomnii, căruia parcă nu i-au mai rămas decât luminile ochilor de viezure,coborâţi adânc în orbite. Este însă dracul în picioare, dracul împeliţat, geniul răului, Mefisto în toată puterea cuvântului. Întreaga trupă, din care face parte şi Jerzy Binezycki, actorul principal din filmul „Vraciul”, interpretează cu voluptate şi profesionalism, dar jocul lui Jerzy Nowak este întru totul scăpărător. Toate darurile sale de actor contribuie la această realizare, subtila ştiinţă a expresiei, nuanţele vocii şi mai ales sclipirea minţii. Actorul îţi dă senzaţia dezlănţuirii unei forţe telurice şi spirituale, totodată. Demonstrează ceea ce s-a mai demonstrat, că în teatru geniul actorului reprezintă factorul ultim şi hotărâtor.

Sursa foto: wiadomosci.gazeta.pl