Stampă cracoviană

 Ireală, ameţitoare întâlnire a veacurilor. Hăt de la Evul de Mijloc până-n ziua de astăzi. Însă nu ca în Turnul Babel, ori în corabia lui Noe, claie peste grămadă, secole aruncate de valurile timpului, într-o demenţială încolăcire de graiuri, de simţuri, chipuri, timpuri, înghiontindu-se, stingherindu-se, sufocându-se, ci crescând din unul în altul, logodindu-se, împreunându-se ca perechile nupţiale. Nu e un talmeş-balmeş, dimpotrivă, o coerentă alcătuire nestânjenitoare, vie, pulsând de viaţă, chiar acolo unde nu te-ai aştepta, în ruinele păstrate cu sfinţenie pentru o viitoare refacere. Nimic din ceea ce are legătură cu istoria, cu suferinţa, lupta unui popor pentru dăinuire, nu trebuie să dispară.

 De asta Cracovia istorică, proteguită de catifeaua verde a plantelor, a brâului de copaci ce o înconjoară, sună de dimineaţa până noaptea târziu ca o carieră de piatră în care bat fără contenire dălţile şi ciocanele pietrarilor. Sunt „cei zece meşteri mari, calfe şi zidari”, blestemaţi de talentul lor să lucreze fără a cunoaşte istovul, conştienţi că nu vor termina vreodată, dar îmbărbătaţi de gândul că alţii le vor lua locul şi vor duce mai departe minunea ce ei n-apucară a o săvârşi pe deplin. Bătăile de ciocan în piatră se rostuiesc ca un cântec de nicovală, ori dangăt de clopot. În aceste sonorităţi mă deştept dimineaţă de dimineaţă în odaia uriaşă de la Dom Poloni, o clădire istorică care mărgineşte Piaţa Mare. A fost refăcută de puţină vreme şi este sediul Asociaţiei „Polonia”, organizaţia polonezilor trăitori în străinătate. Cuprinde săli de întruniri, de expoziţii, cafenea, bar, camere pentru oaspeţi.

 „Cei zece meşteri mari, calfe şi zidari” bat fără contenire în piatra ce are vârsta veacurilor trecute. Nu e agresivitate. Nici ţipăt,nici plânset. Ceva tonic,totuşi. O bătaie care săgeată timpurile, secolele. Istoria se întâlneşte cu prezentul. Trecutul se înlănţuie cu ziua de azi şi gândul la cea de mâine. Poc, Poc, Poc ! Buf, Buf, Buf ! Scot capul pe fereastra cu un pervaz imens. Mă aburc pe zidul ca de fortăreaţă, dorind cu tot dinadinsul să văd pe cei care, asemenea unui stol de ciocănitori, într-o pădure din Carpaţi, lovesc întruna în arborii de piatră ai Cracoviei. Îi descopăr într-un târziu. Sunt cocoţaţi pe schelele edificiului Suskennice. Este vechea postăvărie a Cracoviei. Pare uriaş cort de piatră, unul de nomad deschis în inima Cracoviei. Noaptea, când luminile ard în arcadele de la parter, seamănă cu un vapor care a aruncat ancora în apropierea portului ce nu şi-a deschis încă rada să-l primească.

 Postăvăria de altădată este astăzi o arcă a negoţului. Meşterii artizani îşi desfac aici produsele. La etaj sunt adăpostite tablourile Galeriei Naţionale. „Cei zece meşteri mari, calfe şi zidari” se luptă să întinerească piatra şi cărămida. Poc, Poc, Poc ! Buf, Buf, Buf ! Dinspre Suskennice se lasă deodată tăcere. Poc, Poc, Poc ! Buf. Buf, Buf ! răzbate de altundeva, tot de aproape, tot de departe. Meşterii sunt prezenţi la datorie, la confluenţa veacurilor, la întâlnirea istoriei cu prezentul, cu viitorul. Parcă nicăieri în lume impresia cutreierării concomitente mileniului nu a fost pentru mine atât de frapantă ca la Cracovia.

 Oamenii nu se supun puterii magice a istoriei, care e covârşitoare, ci încearcă să şi-o apropie. Istoria, cu experienţele ei dureroase, dar fundamentale, dă sens şi suport existenţei lor de zi cu zi. Se întorc spre cronica timpurilor revolute nu ca spre ceva trecut, ci prezent şi viu. Ies la iveală lumini. Parcă ar fi legendarele comori ce ardeau cândva şi atrăgeau de departe luarea aminte. Pentru cracovieni însăşi istoria este o comoară, în absenţa căreia nu pot concepe existenţa. Vibraţia de carieră de piatră a Cracoviei tălmăceşte deplin această contopire cu întâmplările istorice. Ireală, ameţitoare, puternică şi tonică întâlnire a veacurilor în Cracovia acestui timp. Şerpuirea lui nu trebuie să ţi-o închipui, pentru că se configurează înaintea privirilor şi minţii tale, te impresionează până la a te şoca, oricât de puţin te-ai afla în preajma şi înlăuntrul zidurilor sale de ieri şi de azi.

Sursa foto: ro.wikipedia.org