Un fost deţinut politic vorbeşte despre „Fenomenul Piteşti“

 

Ateneul din Iaşi şi Liga Studenţilor vă invită cu ocazia Zilei internaţionale a luptei studenţilor împotriva totalitarismului la proiecţia filmului documentar „Demascarea“, în regia lui Nicolae Mărgineanu * invitatul serii este profesorul Constantin N. Străchinaru, fost deţinut politic timp de 14 ani şi supravieţuitor al „Fenomenului Piteşti”

Ieşenii sunt invitaţi să afle mai multe despre unul dintre cele mai crude experimente din perioada comunistă: „Fenomenul Piteşti“. La mijlocul acestei săptămâni, Ateneul din Iaşi şi Liga Studenţilor (LS IAşI) vă invită cu ocazia Zilei internaţionale a luptei studenţilor împotriva totalitarismului la proiecţia filmului documentar „Demascarea“, în regia lui Nicolae Mărgineanu, cu un scenariu de Alin Mureşan.

„Tortură neîntreruptă, blasfemie, umilinţă, prăbuşire sufletească, iertare – acesta este drumul pe care au fost împinşi cei mai buni studenţi români în închisoarea Piteşti între 1949 şi 1951. «Fenomenul Piteşti» a îmbinat cele mai diverse şi violente metode de tortură fizică şi psihică, cu scopul de a «reeduca» studenţii şi de a-i transforma în agresori, obligându-i să îşi renege întregul fundament moral şi valoric, în vederea formării unei noi elite a studenţimii, aservite regimului comunist“, explică organizatorii vizionării de joi de la Ateneu. Invitatul serii va fi Constantin N. Străchinaru, fost deţinut politic timp de 14 ani şi supravieţuitor al „fenomenului Piteşti”, care a fost arestat în anul 1948, pe vremea când era în primul an, concomitent, la Facultăţile de Drept, Litere şi Filosofie.

Destin încercat

După vizionarea documentarului „Demascarea“, care se întemeiază pe îmbinarea relatărilor a opt foşti deţinuţi politici, ce povestesc etapele şi torturile prin care erau forţaţi să treacă, stările sufleteşti pe care le-au cunoscut şi care era rolul acestui macabru experiment social organizat de către comunişti, spectatorii sunt invitaţi la o discuţie cu profesorul Constantin N. Străchinaru, care a avut de suferit din cauza regimului comunist şi al aşa-numitului „genocid al sufletelor“. Fiind deţinut politic, după ce iese din închisoare ieşeanul a fost nevoit să lucreze în construcţii pentru că nu a primit aprobare să-şi reia studiile. Abia în 1964 s-a înscris la Facultatea de Filologie, secţia franceză-română şi a absolvit primul pe ţară. „Mi s-a permis să rămân în Iaşi, dar mi-au dat voie să predau la o şcoală de gimnaziu“, povesteşte profesorul pentru adevarul.ro. De-a lungul timpului a scris numeroase eseuri şi poezii.

Portretul „bestiei veritabile“

Eugen Ţurcanu este numele cel mai des invocat de supravieţuitorii închisorii de la Piteşti, unde între 1949-1951 a avut loc aşa-numita „reeducare“ prin tortură. În închisoarea de la Piteşti „a început la 6 decembrie 1949 o experienţă de o sumbră originalitate denumită reeducare, care tindea la distrugerea psihică a individului“, notează Virgil Ierunca, în cartea sa „Fenomenul Piteşti“. Declarat „genocid al sufletelor“, experimentul îşi are rădăcinile în închisoarea de la Suceava, unde era închis Eugen Ţurcanu. Aici s-a folosit pentru prima oară termenul de „reeducare”, intenţionându-se convertirea ideologică a tinerilor la principiile doctrinei comuniste. În această închisoare se afla şi Ţurcanu, fost student la Facultatea de Drept din Iaşi, care ispăşea o pedeapsă de 7 ani, deoarece era suspectat de legături cu Mişcarea Legionară, cu toate că acesta semnase deja adeziunea la Partidul Comunist şi a urmat o şcoală diplomatică de partid. Cei care l-au cunoscut pe sucevean înainte ca acesta să ajungă după gratii îl descriu ca fiind „un tip sadic şi dornic de afirmare cât mai rapidă“.

„Era înzestrat cu o voinţă şi cu o inteligenţă remarcabile, dar lipsit total de scrupule şi stăpânit de o grandomanie fără margini: era în stare să se folosească de orice mijloace pentru a-şi atinge scopul“, îl descrie Nicolai Popa, în volumul „Coborârea în Iad- Fenomenul Piteşti“. În iunie 1948 a fost arestat, iar în februarie 1949 a fost condamnat la 7 ani închisoare corecţională pentru activitate legionară. Pentru a câştiga simpatia autorităţilor comuniste, Ţurcanu împreună cu un grup de deţinuţi au înfiinţat Organizaţia Deţinuţilor cu Convingeri Comuniste şi acolo, în penitenciarul de la Suceava, au testat pentru prima dată procesul „reeducării“. Ţurcanu a fost transferat la Piteşti în primăvara lui 1949, iar în iarna aceluiaşi an, după discuţii cu şeful penitenciarului şi cu oficiali ai Securităţii, a primit undă verde pentru începerea „ororii absolute“. Torturi fizice şi psihice au suportat peste 600 de tineri studenţi închişi la Piteşti. Tinerii închişi la Piteşti au fost supuşi la torturi demne de filmele de groază. Au fost bătuţi sau instigaţi să-şi lovească prietenii, au suportat pedepse colective degradante, care unora le-au luat minţile. Au fost siliţi să dea mii de declaraţii verbale sau scrise pe saci de hârtie, pentru a demonstra că nu mai sunt ostili regimului comunist. „Cei mai buni prieteni se loveau sau se călcau în picioare. Nu ştiam care este victima şi care este agresorul. Nu ştiai pe cine să ajuţi. Ne-am comportat ca şi cum am fi fost drogaţi“, scrie Nicolai Popa în „Coborârea în Iad“. În urma violenţelor extreme 10 deţinuţi şi-au pierdut viaţa în Penitenciarul de la Piteşti. 

 

„Demascarea” – joi, 17 noiembrie, ora 19.00 în Sala Mare de Spectacole „Radu Beligan” – intrarea liberă. Filmul are o durară de 70 de minute, fiind urmat de o sesiune de discuţii pe tema luptei antitotalitare şi anticomuniste a studenţimii române.