Un iubitor de anticării (I)

 

În volumul întâi din Trecute vieţi de autori şi cărţi, ziare si reviste. De la romantism la proletcultism (Editura Timpul, 2015), Constantin Bostan recuperează cîteva figuri uitate ale istoriei noastre culturale şi reevaluează cărţi şi reviste, mai ales, din fondul Bibliotecii Centrale Universitare şi Arhivele Statului din Iaşi, precum şi din inepuizabila arhivă G. T. Kirileanu, pe care istoricul a păstorit-o o viaţă de om, la Piatra Neamţ.

Dacă prima parte a titlului fixează conţinutul propriu-zis al volumului, precizarea „de la romantism la proletcultism” nu are decît valoarea unei vagi încadrări în timp pentru că, iată, J. A. Vaillant, Ion Creangă, Ioan Ianov şi V. Alecsandri nu ilustrează „romantismul”, Artur Gorovei, E. D. Relgis, Elena Alistar, Octav Băncilă, N. Iorga şi G. T. Kirileanu sunt personalităţi accentuate, cum se spune în psihologie, din prima jumătate a secolului XX, iar Mihail Davidoglu, Silviu Brucan, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu şi G. Călinescu reprezintă, doar în parte, ceea ce se numeşte „proletcultism”; oricum, subtitlul e peste sumarul cărţii, inutil (şi) pentru că imprecis.

Partea rezistentă a cărţii lui Constantin Bostan se află în demersul recuperator al istoricului. Astfel, Jean Alexandre Vaillant, un istoric şi geograf din zorii României moderne şi Ioan Ianov, amintit de istoriile literare „doar între poeţii expediaţi de obicei la categoria «şi alţii» sau «minori»” sunt două dintre figurile din istoria noastră culturală, pe care Constantin Bostan le recuperează în studii monografice, definitive, cărora, probabil, nu li s-ar mai putea adăuga nimic. În acelaşi orizont al „restituirilor”, Constantin Bostan reevaluează manualele şcolare întocmite de Ion Creangă „şi câţiva colegi ai săi întru dăscălit”, Metodă nouă de scriere şi cetire pentru usul clasei I primară, Învăţătorulu copiilor. Carte de cititu în clasele primare cu litere şi slove cuprinzându învăţături morale şi instructive şi Povăţuitoriu la cetire prin scriere după sistema, fonetică: iată întrebarea la care răspunde solidul studiu Ion Creangă - un Povăţuitoriu cu bucluc: „Cât de novatoare pentru acel timp şi cît de eficientă din perspectiva celor 13 ani de experienţă didactică şi pedagogică era totuşi această primă metodică românească pentru dascălii clasei întâi?”: învăţătorul şi povăţuitorul copiilor şi dascălilor, dincolo de „buclucul” vremii, stă bine, o demonstrează Constantin Bostan, lângă marele povestitor.

Va urma...