Vasile Moldoveanu: „România părea că m-a uitat”

Timp de trei săptămâni, la Iaşi, Vasile Moldoveanu şi-a rezumat viaţa în numeroase interviuri. S-a creat un adevărat val de simpatie pentru „tenorul român de la Met” – cel care a cântat la New York Metropolitan Opera în peste 100 de reprezentaţii, fiind artistul român cu cele mai multe astfel de apariţii din istoria modernă a faimoasei scene. Dar nu numai pe această scenă a strălucit Vasile Moldoveanu în lumina rampei...

 Cucerea aplauzele publicului din Europa şi America, în timp ce în ţara natală era condamnat la moarte de regimul comunist, pentru „vina” de a-şi fi urmat cariera în străinătate - o imagine care a frapat încă de la primul interviu în România, în 2010, când Ioana Diaconescu l-a redescoperit pe tenorul român, celebru în lume, necunoscut în România. Interviul difuzat la radio a fost transpus apoi într-o carte biografică, a urmat lansarea volumului, reintrarea tenorului Moldoveanu în centrul atenţiei publicului, dar şi în cercurile muzicale „de acasă”.

Beatrice Rancea, managerul Operei Naţionale Române Iaşi, l-a invitat să susţină, în luna ianuarie, un master class de canto cu soliştii ieşeni. O conjunctură fericită, pentru că, deşi Constanţa este locul naşterii sale, iar Bucureştiul l-a făcut (de două ori) celebru, primul oraş pe care l-a vizitat Vasile Moldoveanu întorcându-se în România după 40 de ani, a fost Iaşul. „În 2009, am venit la fratele meu, Adrian Moldoveanu, care a făcut aici o carieră de inginer. Apoi am primit această invitaţie de la Beatrice Rancea şi am văzut că Iaşul are un Teatru superb, că se poate lucra în condiţii excepţionale aici, iar sălile sunt pline. E o lume ireală, cu imaginea asta putem să ieşim în lume. Fericirea mea a fost să constat că există şi un capital uman imens, un potenţial extraordinar în voci, sunt talente pe care vreau să le văd în lume, cât mai sus. La Iaşi am fost primit cu tot ce ador: căldură, respect, bunăvoinţă. România părea că m-a uitat. Când am intrat în hotel, am văzut la intrare un afiş în care i se ura bun venit maestrului Moldoveanu”, spunea Vasile Moldoveanu, după mai bine de două săptămâni în care programul cursului său de măiestrie s-a derulat, cu stricteţe nemţească, între orele 11.00 şi 18.00. „Nu merg la masă, să nu pierdem timp prea mult. Şi între timp, mai dăm şi interviuri...”

Mai târziu, când reportofonul şi aparatul foto aveau să se închidă şi ne pregăteam să părăsim sala cu oglinzi, Vasile Moldoveanu ne-a întrebat dacă avem cu ce să ajungem unde trebuie, dacă suntem echipaţi corespunzător pentru nămeţii de dincolo de ferestre. Să nu ne fie frig!...

A părăsit România în 1972. Iniţial, a cântat pe scena unui mic teatru liric din Germania, la Bremen, a urmat o audiţie la Stuttgart, apoi alte şi alte scene, a parcurs un drum lung, având angajamente dintr-un oraş în altul, schimbând apoi ţările, continentele... „Ştiind că sunt condamnat la moarte în România, mi-am clădit viaţa pe alte meleaguri. Era şi normal, aveam o familie, aveam un copil, un cerc de prieteni. Cei care au intrat după '90 în România probabil şi-au permis să o facă fără niciun fel de greutăţi, mie însă mi-a fost un pic frică. Eram în plină carieră, eram plin de contracte, mă împărţeam între casă şi scenă, mă vedeam cu mulţi dintre cunoscuţi doar pe aeroporturi. În 2009, când am decis să vin în România nu mai cântam decât foarte rar”.

„Indiferent de modul în care îţi câştigi demnitatea, libertatea este pe primul loc”

„Plecarea mea a venit pe fondul unei înşiruiri de evenimente care m-a ajutat. A fost o vară în care Opera din Bucureşti a invitat impresari străini să vizioneze spectacole. Acolo am fost remarcat. Un impresar german m-a chemat deoparte, vorbeam un pic germana, mi-a spus că este foarte interesat să merg la nişte audiţii. Apoi a început nebunia cu paşaportul, cu viza... Toată lumea spune astăzi să întoarcem foaia. O întoarcem, dar acolo sunt nişte răni care rămân deschise. Artiştii de astăzi pot să facă orice vor, pot să spună ce vor. Noi cu greu puteam face o glumă! Profesorul meu Dinu Bădescu a ajuns la închisoare pentru o glumă. Libertatea e un inestimabil tresor (Vasile Moldoveanu nu are nicio inflexiune străină vorbind limba română, dar împrumută în mod extrem de firesc astfel de cuvinte! - n.red.). Indiferent de înzestrare, de talent, de greutăţi, de modul în care îţi câştigi demnitatea, libertatea este pe primul loc”, consideră tenorul român.

„Elixirul dragostei”, cu o biografie lansată la pauză
„Vasile Moldoveanu: Un tenor român pe patru continente. Pasiune şi credinţă”, volum apărut în 2011 la Editura Casa Radio, a fost lansat, pe 31 ianuarie, şi la Iaşi, în pauza spectacolului „Elixirul dragostei” - titlu aflat pe lista partiturilor la care soliştii au studiat alături de Vasile Moldoveanu. Şi au triumfat împreună!
„Maestrul Vasile Moldoveanu a revenit printre noi şi mă bucură faptul că după strălucitoarea carieră pe care a avut-o pe scenele din Europa şi mai ales din America, acum are o a doua carieră, de profesor. Cartea cuprinde activitatea sa pe marile scene ale lumii şi un fir, atât cât mi-a fost îngăduit să-l văd, al vieţii domniei sale”, afirmă Ioana Diaconescu, autoarea cărţii.
La cartea tipărită s-a adăugat între timp şi o a II-a ediţie, electronică, adăugită de Alexandru Pătraşcu: „Oricât de mare ar fi un succes internaţional, lucrul cel mai important este recunoaşterea de acasă”, a punctat Alexandru Pătraşcu, la această lansare. Varianta electronică a cărţii poate fi descărcată de pe http://despreopera.wordpress.com/ şi iTunes. (Gina Popa)

„Sper să-mi realizez visul de a vedea Opera din Iaşi o instituţie de talie europeană. Cunoscând potenţialul vocal al artiştilor de aici şi eforturile managerului Operei, cred că într-o zi îmi veţi da dreptate, chiar dacă eu nu sunt la vârsta la care să-mi mai fac iluzii. Vă asigur că am fost aşa de fericit la Iaşi, că voi reveni” - Vasile Moldoveanu

Solişti ai Operei ieşene, despre oportunitatea de lucra alături de tenorul Vasile Moldoveanu pentru noi spectacole: 

„Când cântă, putem simţi pasiunea din vocea maestrului şi ne transmite şi nouă acest lucru, ne face să ne dorim să ne depăşim. Simţim că la fiecare întâlnire cu dumnealui putem urca o treaptă. Ne face să înţelegem cât de mult putem realiza, să înţelegem că trebuie să avem un cer deschis deasupra capului şi nu un acoperiş” - Jean Kristof Bouton 

„Întâlnirea cu un artist de talia domnului Vasile Moldoveanu este providenţială. Tehnica sa vocală, experienţa, dar mai ales calitatea umană a domniei sale sunt impresionante. Iubeşte vocile, iubeşte cântăreţii, are gânduri mari şi ne bucurăm că îl avem alături” - Florin Guzgă