Vox populi, vox Dei? Nici vorbă!
Dimensiune font:
Omul are mintea dominată de îngrijorări privind viitorul şi de regrete care privesc trecutul. Puţini ştiu să profite de scurtele momente de linişte sufletească, lăsând viaţa să se scurgă în mod firesc, fără catastrofe şi fără minuni care să implice fericirea. În general prezentul este sacrificat pentru o bucurie ipotetică în viitor şi asta implică un fel de suprimare a fericirii de a trăi din plin clipa.
Preocupat excesiv de viitor, omul adesea devine vulnerabil, viaţa sa este otrăvită de incertitudine, de îndoială, chiar de un sentiment de neputinţă. Este împins spre îndoială când îşi evaluează forţa din confruntarea cu viaţa.
Am vorbit până aici de omul cultivat. Dar chiar şi omul cultivat încearcă să-şi influenţeze viitorul şi prin alte mijloace decât cele generate de asimilări consistente de cunoştinţe, tatonând uneori căi care presupun o lipsă crasă de logică, de raţiune, înclinându-se periculos spre misticism, un misticism de sorginte primitiv.
Scuipă când o pisică neagră îi taie calea, bate în lemn să nu care cumva, îşi scuipă în sân, scuipă când se întoarce din drum, sau când i se zbate ochiul stâng, spune „cruce de aur’’ dacă Satana îi dă târcoale. Soţiile, bătute măr mai mereu de soţi, presară sare la uşă pentru ca acesta, când vine acasă, să se moaie ca sarea la apă.
Un student dintr-o ţară africană, pe care l-am cunoscut mai bine, cunoştea toate descântecele noastre, fiind convins că zeii noştri sunt mai puternici decât zeii lor. O explicaţie clară pentru el, că progresul nostru este datorat zeilor şi acestor descântece, pe care nu le dezvăluim şi lor.
Omul îndrăzneşte să încerce a-şi influenţa viitorul chiar şi prin mijloace care solicită doar ignoranţă şi prostie. Deşi toţi ştiu că un om îşi poate croi un drum în viaţă, care să-i asigure mari satisfacţii şi bucurii, doar dacă găseşte în muncă o plăcere, doar dacă munca este un mod de viaţă fără de care nu poate trăi. Din păcate, calea unui om în a-şi croi un destin strălucit implică un efort îndelungat şi susţinut, presărat cu dificultăţi la tot pasul.
Experienţa arată că obstacolele întâlnite doar par insurmontabile. În realitate, există suficiente căi care să le evite sau care să le învingă şi în final să fie dus spre o destinaţie plină de satisfacţii. Important este să urmăreşti cu îndârjire un scop vital, care să te transforme într-un om de o calitate certă, punând în valoare darul dat de Dumnezeu omului în general, anume de a fi OM.
Surprinzător este că, deşi cele afirmate aici sunt la mintea cocoşului, strivitoarea majoritate a omenirii nu este preocupată de viitor, de zidirea omului de o calitate superioară, a omului care să devină şi el însuşi un mic creator, aşa cum Dumnezeu l-a conceput. Omenirea, grosul omenirii, se mulţumeşte cu modelul stupid, foarte aproape de omul animalic. Adică un om care este preocupat în principal de hrană şi adăpost. O bună parte a omenirii se preocupă doar de hrană, Dumnezeu şi-a asumat sarcina de a face rost de căldură (între cele două tropice).
Este uluitor cu câtă indiferenţă se suportă maladiile, hrana sărăcăcioasă, lipsa automobilului, a sateliţilor şi a antinevralgicului! Oamenii aceştia, şi nu numai ei, se bucură doar de darurile date de natură, de sex şi eventual de alcool. Alte bucurii nu doresc să încerce, pentru simplul motiv că nu le cunosc sau nu le înţeleg.
Lumea noastră, a românilor, ar fi surprinsă dacă ar cunoaşte procentul conaţionalilor, concitadinilor, care au doar bucurii animalice. Aceştia au cele mai primitive necazuri şi plăceri, de nivelul acelora oferite de ghicitoare. Acestea sunt destul de abile şi reuşesc să domine minţile chiar şi la unii absolvenţi de facultate, care au devenit din păcate rateuri.
Ghicitoarele acestea aspiră, într-o lume animalică, la titluri nobiliare, de regine şi prinţese, cu oarece îndreptăţire, având în vedere prostimea (şi titrată) pe care o domină.
Ceva mai şcoliţi, năvălesc piaţa proştilor cei cu horoscopul. Aceşti şarlatani le arată tâmpiţilor cum planetele influenţează viaţa lui Vasile Ocnaşu din Pătârlagele Mari. Cât despre profesorul credul Ghiţă, horoscopul îi spune că acesta va primi o sumă mare de bani şi îi mai cade şi o prospătură la aşternut. În horoscop cred mulţi oameni chiar şcoliţi puţin, totuşi cam „săraci cu duhul’’, îngroşând mulţimea celor care trăiesc submediocru.
Revenind la omul elevat, concurent al Creatorului, acesta îndrăzneşte să treacă graniţe, după care nu prea se ştie ce poate exista. Aşa cum unii savanţi aveau teamă că bomba atomică poate să declanşeze o reacţie care să nu mai poată fi oprită. Neastâmpărat şi curios, capabil de efort susţinut şi îndelungat, omul creator, după chipul şi asemănarea Sa, chiar că aparent, sfidează Creatorul. Dar Creatorul l-a plămădit ca să devină şi omul un mic creator.
În lucrarea lui Dumnezeu care a făcut maşinăria Om funcţională, neastâmpăratul om creator a conceput îndrăzneţul proiect de a înlocui piesele făcute chiar de Dumnezeu şi care după multă uzură au devenit defecte. Şi, culmea, omul reparat de micul creator hodorogeşte, dar... merge. Cu pocnituri, cu opinteli, dar merge cu noul ficat, cu noua inimă sau cu altă piesă înlocuită de micul creator. Aude cu proteza, vede cu ochelarii, mestecă cu proteza dentară, merge cu piciorul de lemn, şi clonează, adică face fiinţe vii fără sex...
Omul creator după modelul Creatorului, gângania asta extrem de preţioasă, şi-a făcut scule cu care aude şi vede la mari distanţe şi, culmea, sculele pot fi utilizate chiar şi de tâmpiţi. Beneficiarii omului creator sunt toţi oamenii. Dumnezeu a făcut ochiul, urechea, gura şi beneficiari sunt toţi oamenii. Şi omul creator face acelaşi lucru. Ce ar fi fost ca telefonul să poată fi utilizat numai de cei care îl înţeleg sută la sută ? Sau televizorul, sau un motor, sau un satelit? Dacă Dumnezeu ar fi făcut ca şi creierul să poată fi utilizat doar de cei care ar fi cunoscut tainele sale în proporţie de sută la sută?
Sigur, Dumnezeu a pus fiecăruia câte un creier şi l-a setat cu strictul necesar pentru ca acesta să fie funcţional. Adică i-a asigurat oxigen, o detoxificare controlată, puţină memorie. A avut grijă să asigure comenzile la aparatul digestiv, la oxigenarea sângelui, la activitatea sexuală, să nu fie decît puţin criminal, răutăcios, hoţoman şi ce a setat mai de preţ, să fie şi el puţin Creator.
Acest dar, de a fi puţin creator, nu-l fructifică decât o infimă parte a omenirii. Educaţia, dar şi calităţile dăruite de genitori, contribuie esenţial la dezvoltarea capacităţii creative la om şi-l scoate din starea naturală, semianimalică.
Dumnezeu se bucură dacă micii creatori folosesc creierul dăruit de el la capacităţi impresionante şi fac viaţa mai facilă tuturor. Aceştia sunt de fapt aleşii lui. Ceilalţi, puhoiul, să meargă cu Hitler, cu Stalin şi cu cine naiba or mai vrea şi să dea creierelor lor, deloc cultivate, de lucru. Bineînţeles, fără restricţii.
Latinii spuneau că „vox populi, vox Dei”. Nimic mai fals. Dumnezeu a ştiut că oamenii vor fi dominaţi de instincte animalice, dar a lăsat puţine seminţe care să permită naşterea micilor creatori, concepuţi după chipul şi asemănarea Sa. Ei au sarcina de a duce lumea în cârcă. Grosul omenirii se va complace înglodat în ignoranţă şi prostie. Numai că vocea lor nu trebuie atribuită Creatorului.
3 iulie 2014, Galata
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau