Cauzele abandonului şcolar în Moldova

Monitorul educaţiei şi formării 2015 arată că s-au înregistrat progrese în educaţie în întreaga Europă, dar că sunt necesare investiţii pentru a o face mai incluzivă şi pentru stimularea mobilităţii sociale * în aşa-zisă plină dezvoltare a comunităţilor, sute de copii păşesc în viaţă lipsiţi de şanse * născuţi în familii sărace, instruiţi de cadre didactice nu foarte bine pregătite, ei sunt nevoiţi să abandoneze cursurile timpuriu ca să muncească sau fiindcă familiile nu-şi permit să-i ţină la şcoală * ei sunt primele victime ale unui sistem neperformant, principalii abonaţi la listele cu ajutoare sociale sau viitorii infractori

Ediţia din 2015 a Monitorului educaţiei şi formării din UE arată că mai multe state membre şi-au atins obiectivele în ceea ce priveşte creşterea numărului de studenţi absolvenţi de niveluri superioare de educaţie şi în ceea ce priveşte reducerea la minimum a celor care părăsesc timpuriu sistemul de învăţământ. Cu toate acestea, progresul înregistrat în acest domeniu este inegal, existând discrepanţe între statele membre şi în interiorul acestora. Elevii proveniţi din familii dezavantajate şi de imigranţi sunt mai expuşi riscului de a nu atinge standarde educaţionale minime. „Educaţia este crucială dacă dorim să impulsionăm creşterea economică şi să construim societăţi bazate pe coeziune. Pe măsură ce sistemele de educaţie din Europa se îmbunătăţesc este, prin urmare, important ca de beneficiile acestui succes să profite şi persoanele cele mai expuse riscului. Acest lucru necesită investiţii noi şi consolidate în educaţie, pentru a asigura tuturor un mediu de învăţare de o înaltă calitate, deschis, favorabil şi tolerant”, este de părere Tibor Navracsics, comisarul UE pentru Educaţie, Cultură, Tineret şi Sport.
Potrivit raportului, persoanele în vârstă de 15 ani cu statut socio-economic scăzut sunt de cinci ori mai susceptibile de a nu obţine competenţe de bază, cum ar fi alfabetizarea şi competenţele numerice, decât alţi tineri provenind din medii mai prospere.
Această situaţie este în raport cu reducerea continuă a cheltuielilor din bugetele de educaţie, care au scăzut cu aproximativ 3,2% pe întreg teritoriul Europei din 2010.
Care este situaţia în Moldova
Declaraţiile comisarului european pentru Educaţie, Cultură, Tineret şi Sport vin într-un context în care şcoala românească are suficiente probleme, abandonul fiind una dintre cele mai grave. Dacă la şcolile din oraşe au fost făcute îmbunătăţiri fie cu fonduri de la bugetul de stat, fie cu sume atrase din donaţii ori din proiecte cu finanţare europeană, la sate situaţia nu este foarte bună. Sunt încă multe şcoli închise, copii fac naveta în condiţii nu tocmai bune. Sunt copii care ajung în sala de curs după ce au muncit în gospodărie sau care vin la ore doar pentru pacheţelul guvernamental, situaţie care nu aduce niciodată performanţă. „Înainte, copiii de la ţară umpleau liceele şi facultăţile, dar acum prea uşor abandonează şcoala. Din păcate, cu toţii vom avea de suferit fiindcă acum nu se găsesc soluţii pentru sistemul de educaţie”, spune Elena Acasandrei, învăţătoare pensionară.
Potrivit statisticilor Inspectoratului Şcolar Judeţean Vaslui, cei mai mulţi elevi care renunţă la şcoală sunt liceeni, însă nu este de neglijat nici numărul copiilor care spun adio şcolii încă de la ciclul gimnazial. Rata cea mai mică de abandon se înregistrează la elevii claselor I- IV. Acestor cifre li se adaugă o statistică la fel de îngrijorătoare, cea
legată de copiii neşcolarizaţi. În evidenţele autorităţilor se regăsesc 31 de astfel de copii.
Contează cine face statistica
Şeful Inspectoratului Şcolar Suceava, Gheorghe Lazăr, susţine că rata abandonului şcolar la nivel de judeţ este de sub 1%. Extrem de mică, dacă luăm în considerare că la nivel naţional peste 15% dintre copii părăsesc sistemul de învăţământ.
Şeful ISJ recunoaşte că instituţia pe care o conduce nu a descoperit o modalitate miraculoasă de a-i determina pe prichindei să nu părăsească băncile şcolii, ci aplică o altă formulă de calcul ca să determine rata abandonului şcolar. „Noi luăm în considerare copiii care părăsesc sistemul înainte de absolvirea celor 10 clase. La nivel naţional, rata este calculată în funcţie de numărul tinerilor care au ajuns la vârsta de 18 ani şi nu au făcut 10 clase. Sunt formule de calcul diferite”, a spus Lazăr. Indiferent de situaţie, nu se pot face statistici concludente, privind abandonul şcolar şi a dat ca exemplu elevii care sunt retraşi din şcolile româneşti, pentru a urma cursuri în străinătate. „Sunt mulţi care îşi însoţesc părinţii peste hotare şi se înscriu la şcoală în străinătate. La noi, ei figurează că au abandonat şcoala, când în realitate, învaţă peste hotare”, au mai spus şeful ISJ. Gheorghe Lazăr a precizat că şi la Suceava, cei care abandonează şcoala o fac, în general, din cauza sărăciei. Există voci care-l contrazic şi argumentează prin faptul că statul român le oferă copiilor alocaţii complementare, bani de liceu, burse sociale şi rechizite gratuite doar ca să înveţe carte.
La Piatra Neamţ, pentru elevii mai mici de 15 ani există, permanent, la Complexul de Servicii „Ion Creangă“, din Piatra Neamţ, un centru de zi, unde 25 de copii aflaţi în risc de abandon şcolar beneficiază de o masă caldă, de rechizite şi de asistenţă la făcut temele. Pentru cei din zona Târgu Neamţ a fost lansat proiectul de interes judeţean „Centrul zonal de mobilizare a resurselor locale pentru servicii integrate destinate copilului în dificultate“, realizat în parteneriat cu primăriile din Târgu Neamţ, Răuceşti şi Pipirig. În cadrul proiectului, cel puţin 150 de copii, dintre care 25 de etnie romă, beneficiază de servicii tip „şcoala de după şcoală“, „educaţie pentru sănătate“, „consiliere, informare şi sprijin pentru copii şi părinţi“, realizate în scopul prevenirii abandonului şcolar sau familial al acestora. „Ne dorim ca implementarea acestui proiect să contribuie la incluziunea socială a copiilor, precum şi a membrilor familiilor acestora“, a declarat la lansare Cristina Păvăluţă, directorul general al DGASPC Neamţ.
Ce spune Ministerul Educaţiei
O soluţie pentru rezolvarea problemei ar fi politicile de intervenţie, care au scopul de a reduce riscul de părăsire timpurie a şcolii, prin îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării la nivelul instituţiilor educaţionale, printr-o reacţie promptă la primele semne date de elevi şi printr-un sprijin susţinut celor care sunt expuşi acestui risc. Ministerul propune transformarea şcolilor în comunităţi de învăţare care să se bazeze pe implicarea tuturor, care să inspire şi să încurajeze libertatea de gândire, însă uită că unii elevi nu au nici măcar manuale sau haine care să ajungă la şcoală. Oficialii sugerează „o strânsă legătură cu părinţii şi cu alte organizaţii relevante din afara şcolii, cum ar fi: serviciile comunitare din zonă, care reprezintă emigranţii sau minorităţile, asociaţiile sportive şi culturale, angajatorii sau organizaţiile societăţii civile, ceea ce facilitează găsirea unor soluţii holistice pentru ajutarea acelor elevi din grupele de risc şi mediază apelarea la sprijin din exterior, la psihologi, asistenţi sociali, servicii comunitare sau asociaţii culturale. Acest lucru poate fi facilitat de mediatorii din comunitatea respectivă, capabili să susţină comunicarea cu părinţii şi copiii din aceste grupe de risc şi să reducă gradul de neîncredere al acestora în şcoală”, dar pare să nu vadă câţi copii stau singuri acasă, după ce părinţii lor au plecat la muncă peste hotare. În Moldova sunt în această situaţiei sunt mii de copii.

Citeşte şi: Cum poate fi câştigat pariul cu agricultura

Grupaj coordonat de Maura ANGHEL

 Abandonul şcolar în cifre
În cursul anului şcolar trecut, au abandonat cursurile 350 de elevi din judeţul Vaslui, din totalul de peste 24.000, cei ai mulţi dintre copiii care au renunţat la şcoală fiind din mediul rural. La Suceava, în anul şcolar 2011-2012 a fost o rată abandonului de 0,51%, în 2012-2013 a fost de 0,50%, în 2013-2014 – 0,36%, iar anul trecut a fost de 0,34%. În anul şcolar trecut, 406 copii au abandonat şcoala.
La Neamţ, 350 de elevi au legat şcoala de gard, la Iaşi – 377, la Bacău – peste 400, iar la Botoşani – 550.

O particularitate există însă în comunităţile de romi, cum este cea din comuna suceveană Pătrăuţi. Mentalitatea părinţilor îi împiedică pe copii să-şi termine studiile. Unii părinţi, din păcate prea mulţi, îşi retrag fetele de la şcoală atunci când ajung în clasele a VI sau a VII-a ca să le mărite.

 Monitorul educaţiei şi formării 2015 este cea de a patra ediţie a acestui raport anual, care reflectă evoluţia sistemelor europene de educaţie şi formare, prin reunirea unei game largi de date. Studiul contribuie la consolidarea unei baze de elemente concrete pentru politicile în materie de educaţie şi de formare în sens mai larg şi a devenit un instrument de referinţă pentru factorii de decizie politică din Europa. El cuprinde o comparaţie între ţări, douăzeci şi opt de rapoarte de ţară aprofundate.