Ce viitor mai au absolvenţii de Drept?

 Pentru a deveni avocaţi, dar mai ales judecători şi procurori, ei trebuie să treacă prin examene grele, cu o concurenţă acerrbă * fiecare profesie juridică are avantajele, dar şi dezavantajele ei

 

 Înainte de 1989, Dreptul era una dintre facultăţile vânate de aspiranţii la carnetul de student. Ai intrat, te-ai făcut om! Tendinţa s-a păstrat şi după Revoluţie, însă care sunt de fapt oportunităţile ce se deschid unui absolvent de Drept?
Numai la cea mai prestigioasă universitate ieşeană, Alexandru Ioan Cuza, anul trecut au fost scoase la concurs 200 de locuri la buget, la Drept. An de an, concurenţa este mare, cam 3-4 candidaţi luptându-se pentru un loc. Tinerii au vise roz despre viitorul în profesie, însă odată ce au diploma în mână, îşi dau seama că nu li se deschid doar drumuri uşoare. Absolvenţii fie trebuie să susţină examenul de admitere în Baroul de avocaţi, fie pe cel la Institutul Naţional al Magistraturii, ca să devină procurori sau judecători.
Războiul barourilor
Avocat, avocat, dar în care barou? Asta e prima întrebare care îi poate deruta serios pe tineri, din cauza unui război de uzură, derulat de ani întregi. Barourile paralele celor tradiţionale au fost înfiinţate după decembrie 1989, la iniţiativa orădeanului Pompiliu Bota. Ele au funcţionat în paralel cu cele tradiţionale şi a plouat cu acuzaţii de ambele părţi, până când un recurs în interesul legii a tranşat problema în favoarea structurilor tradiţionale.
Acest război a dus recent şi la condamnări în rândul constituţionalilor. Lucian Gabriel Miron şi Viorel Mihalache au fost trimişi în judecată după ce primul a fost angajat de Loredana Papafir pentru fratele ei, într-un dosar de trafic de persoane. Una dintre victimele traficanţilor a fost convinsă să semneze un act de renunţare la judecată, întocmit de Miron, acuzat astfel şi de favorizarea infractorilor. Procurorii au luat la puricat toată activitatea lui Miron, care îşi împărţea biroul cu Mihalache. ”Din probele administrate a rezultat că inculpaţii, deşi nu sunt avocaţi în cadrul UNBR Baroul Iaşi, barou recunoscut de Ministerul Justiţiei, au efectuat fără drept acte specifice profesiei în sensul reprezentării în instanţă”, au spus procurorii DIICOT. Judecătorii Tribunalului l-au condamnat pe Mihalache la 8 luni de închisoare cu suspendare, pe Miron – la un an şi 10 luni, tot cu suspendare, iar Papafir s-a ales cu 708 zile de puşcărie.
Acum, congresul Uniunii tradiţionale a mai dat un atac, printr-o decizie care trage clar limite între tabere. „Constatând că în ultima perioadă au fost semnalate cazuri ale unor avocați, membri ai barourilor care fac parte din Uniunea Națională a Barourilor din România, care au colaborat în activitatea de acordare a asistenței juridice cu persoane fizice care exercită fără drept profesia de avocat, Statutul profesiei de avocatse completează. Se introduce un nou articol, având următorul conținut: Este interzis avocatului ca în exercitarea oricărei activități din cele prevăzute la articolul 3 din Legea 51/1995 să colaboreze în orice mod cu persoane fizice sau juridice care exercită fără drept profesia de avocat”, se arată în decizie. Revoltaţii ar urma să fie sancţionaţi disciplinar.
Schimbări la examenul pentru avocaţi
Dincolo de bagajul de cunoştinţe, un prim hop pentru examenul în structura tradiţională îl constituie taxa de admitere la examen, care anul trecut a fost de 800 de lei. Apoi, s-a schimbat tot din 2014 şi sistemul de examinare, candidaţii susţinînd un singur test grilă, cu 100 de întrebări. Acestea sunt din cinci domenii - organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, drept civil şi procesual civil, drept penal şi procesual penal. Pentru fiecare întrebare la care răspund corect, candidaţii primesc un punct şi au nevoie de minim 70 ca să devină avocaţi.
În ultimii ani, indiferent de sistemul de examinare, numărul admişilor nu a depăşit câteva zeci pentru toată Moldova. Candidaţii nemulţumiţi au preferat să comenteze sub pavăza anonimatului. „Trebuie să răspunzi la 100 de întrebări sau cimilituri făcute într-adins ca să nu intre nimeni, mai şi schimbă baremul după susţinerea examenului!”, s-a plâns un tânăr. „Grilă interpretabilă, erori gramaticale, lipsa diacriticelor şi multe alte nereguli au existat. Am rămas cu un gust amar după un an de învăţat. Corect mi s-ar fi părut dacă s-ar fi dat sinteză trei subiecte la fiecare materie, chiar dacă aşa creştea taxa de examen. Nu înţeleg de ce nu lasă tinerii să intre pe piaţă. Probabil ar trebui instituit un examen anual de verificare a cunoştinţelor avocaţilor definitivi, tot la cele 5 materii”, a comentat un alt candidat. Au fost şi voci care au considerat examenul umilitor sau un test de anduranţă.
Cum e de fapt viaţa de apărător?
Cei care au lăsat în urmă studenţia cred că, pentru a începe cu dreptul să profesezi ca avocat, e nevoie de mult realism încă din timpul studiilor. ”Pentru mine nu a fost o mare diferenţă. Am fost printre puţinii care şi-au imaginat viaţa de avocat aşa cum am trăit-o. Nu am avut dezamăgiri, complexe că nu înveţi în facultate ceva care să aibă legătură cu realitatea. E una dintre cele mai frumoase meserii din lume. Ca şi la medici, salvezi vieţi, dar trebui să-ţi placă, să te implici. Mulţi cred că, dacă au intrat din prima, se şi îmbogăţesc. Banii vin odată cu experienţa”, ne-a spus Robert Amuntencei, un cunoscut avocat penalist ieşean.
Faptul că sute de avocaţi sunt zilnic în căutarea clienţilor poate fi o provocare. Care e soluţia pe care o întrevăd apărătorii? ”În penal mai e loc, dar ca număr suntem foarte mulţi. Cred că avocatul specializat e viitorul profesiei, fiindcă nu le poţi face bine pe toate. Tinerii ar trebui să se specializeze de pe băncile facultăţii. Eu sunt optimist. Cred că, după perioada de criză, piaţa şi-a mai revenit, onorariile au mai crescut. Relaţia cu maestrul e importantă, dar nu capitală. Poţi să ai cel mai buin maestru din lume, trebuie să-ţi placă şi să te implici”, a adăugat Robert Amuntencei
Totuşi, dincolo de cuvintele frumoase, să nu uităm că viaţa de avocat presupune ore lungi petrecute în sălile de judecată, dar şi contactul cu diverşi infractori periculoşi.
Multinaţionalele, visul ambiţioşilor
Marile firme bucureştene, eventual cele multinaţionale, sunt privite de tineri ca o mare şansă. Acestea caută însă în general avocaţi definitivi, adică avînd o vechime de cel puţin 3 ani şi experienţă în domenii precum litigiile comerciale, insolvenţa, executările silite, contenciosul administrativ, dreptul muncii. O altă condiţie importantă e cunoaşterea limbii engleze la un nivel superior. Ce se mai cere? Capacitate de a reacţiona rapid şi de a lua decizii corecte în momente critice, asumându-şi responsabilităţi, spiritul inovativ, abilităţile de comunicator şi jucător în echipă, cunoştinţe operare PC, după cum rezultă din unul dintre cele mai recente anunţuri de angajare. Salariile oferite începătorilor pot depăşi 1.000 de euro brut, însă şi regimul de lucru e infernal.
Ştii cum e să fii ninja, devii magistrat!
Marele premiu în materie de cariere juridice este, evident, accederea în magistratură. Examenul e şi mai dificil decât la avocaţi, iar numărul de locuri - mic. Anul trecut, au fost 160 pentru toată ţara, pe care s-au înscris 2.000 de candidaţi. Anul acesta sunt 140 de locuri, câte 70 pentru fiecare categorie. Pe lângă cunoştinţele juridice, tinerii trec şi printr-o probă mai ciudată.
Testul de raţionament logic a adus anul trecut în atenţie subiecte precum... programările la coafor, confecţionarea scaunelor, scrisul în Mesopotamia sau viaţa de ninja: ”Înşelând vigilenţa curajoşilor samurai din castel, o siluetă umană din fum îşi face apariţia în negura nopţii pentru a tâlhări şi asasina un mare senior japonez. Astfel este prezentat un ninja, spionul luptător din Japonia feudală în vechile legende, în literatură, în teatrul clasic, în benzile desenate manga şi în jocurile video”. Acesta este doar un fragment dintr-un text pe baza căruia tinerii răspundeau la întrebări diverse, de la aceea dacă un ninja poate lupta călare la rolul femeilor în organizaţia secretă.
Greul abia după examen începe
Magistraţii de azi spun că examenul e doar primul hop al unei cariere dificile. ”Accederea în magistratură e un deziderat tot mai des întâlnit în rândul absolvenţilor de studii juridice. Stabilitatea, misiunea, rolul şi locul judecătorilor şi procurorilor în societate sunt tentante mai ales pentru tinerii care îşi cristalizează opţiunile profesionale. Tot ei sunt însă datori să contientizeze responsabilitatea şi privaţiunile unui atare statut subsumat exclusiv înfăptuirii justiţiei şi apărării ordinii de drept. Concurenţa acerbă la examenul de admitere în magistratură reflectă atractivitatea profesiei de judecător şi procuror. Dificultatea şi complexitatea acestui examen, a celor doi ani de stagiu la INM reprezintă doar un preambul al activităţii pe care magistratul o va desfăşura pe parcursul întregii cariere în slujba legii şi adevărului”, ne-a declarat procurorul Iulian Iftodi. Deloc de neglijat sunt, desigur, şi salariile şi apoi pensiile judecătorilor şi procurorilor.
Una peste alta, absoventul de Drept are un drum greu înainte. El trebuie să facă alegeri înţelepte, să muncească mult şi, de ce nu, să spere şi în puţin noroc. Ştefana CZELLER

Anul trecut, din cei 4.476 absolvenţi înscrişi la examenul pentru avocaţi la nivel naţional, au promovat 420, cam 9%.

* * *
La INM s-au înscris, în 2006, 275 de absolveţi cuzişti, dintre care au promovat 36. În 2007, au fost 25 din 257, în 2008 – 32 din 256. În 2012, erau 23 de promovaţi din 388, iar în 2014, 22 din 442.

* * *
Viaţa de apărător are şi momente hazlii, după cum dovedesc perlele postate pe Facebook de avocata Oana Neda: „Între timp, în locul în care mă aflam a fost oprită o altă maşină, care să semneze ca martor pentru refuzul de a sufla în etilotest”

* * *
Ce spune Legea 51/1995
Folosirea fără drept a denumirilor Barou, Uniunea Naţională a Barourilor din România, UNBR ori Uniunea Avocaţilor din România sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat de către orice persoană fizică sau juridică, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat se pedepsesc, potrivit Legii 51, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.