Cu paşi mărunţi spre sfinţii de la Iaşi

Sute de mii de rugăciuni se înalţă în aceste zile către Sfânta Parascheva şi către moaştele Sfintei Maria Magdalena şi Ioan Gură de Aur * fiecare dintre pelerini poartă o poveste, o povară grea ascunsă în ungherele sufletului, frământată în ore de stat la coadă şi împărtăşită, în doar trei secunde, sfinţilor reuniţi de clerul Mitropoliei sub baldachinul din umbra Catedralei Mitropolitane din Iaşi

 Sub şuvoaiele de ploaie care au căzut neîncetat de la deschiderea manifestările prilejuite de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, Ocrotitoarea Moldovei, sute de mii de pelerini au debarcat din nou în Gara Iaşi, prin autogările şi parcările Iaşului, şi au luat calea spre Catedrala Mitropolitană din Iaşi, pentru a-şi manifesta credinţa în Dumnezeu şi în minunile Sfintei Parascheva. Veniţi de la sute de kilometri, femei cu bebeluşi de câteva luni în braţe, familii cu copii sau bătrâni de peste 90 de ani, au stat cu toţii sub acelaşi cer binecuvântat şi, totodată, sub aceeaşi ploaie mocănească, pentru trei secunde de spovedanie la Sfânta din cerdacul Mitropoliei. Cu flori ori cu mănunchiuri de busuioc în mâini, cu obiecte aparţinând celor dragi, pelerinii, unii veniţi pentru prima oară, alţii, veterani în acest ritual al pelerinajului de la Iaşi, cu toţii au îndurat vremea rece pentru un singur dram de împlinire spirituală.
Care sunt puterile Sfintei Parascheva
Conform minunilor descrise an de an de credincioşii care s-au închinat la moaştele sale, Sfânta Parascheva a ajutat pelerinii în cele mai diverse probleme: de sănătate, în căsnicie, găsirea obiectelor pierdute, scăparea din puterea îngerilor căzuţi, obţinerea de note bune şi diplome, obţinerea locurilor de muncă, a unei locuinţe, a posibilităţii financiare de a veni în pelerinaj la sfintele sale moaşte, apărarea oraşului Iaşi în război, oprirea furturilor şi găsirea obiectelor furate, construirea unei biserici, apărarea vieţii chiar şi a copiilor nenăscuţi, apărarea mâncării de dăunători, aducerea ploii pentru recolte bune sau reducerea pedepsei de închisoare. Se spune că pentru îndeplinirea uneia dintre aceste minuni credincioşii s-au rugat în faţa moaştelor pentru rezolvarea problemei pe care au avut-o, au citit Acatistul sau Paraclisul Sfintei Parascheva în faţa moaştelor cerând ajutor, au lăsat un pomelnic pentru Sfânta Liturghie, au dat un pomelnic la Biserica cu Sfintele Moaşte prin intermediul unui om care a vizitat biserica, s-au rugat sfintei acasă sau au atins o batistă curată de racla cu Sfintele Moaşte şi apoi cu batista au atins părţile suferinde ale corpului pentru câteva zile.
Din cauza multor ajutoare pe care oamenii le primesc în dar de la Sfânta Parascheva, foarte mulţi vin să-i venereze Sfintele Moaşte mai ales la sărbătorirea Sfintei Parascheva, deşi miracolele evocate de-a lungul timpului de către credincioşi s-au întâmplat in zile diferite, pe tot parcursul anului.
Minunea verighetei pierdute în gară şi găsite în bucătărie
La pelerinajul de anul acesta nu avem încă mărturii ale unor minuni înfăptuite de Sfânta Parascheva, dar rămân antologice mărturisirile pelerinilor care s-au rugat în anii trecuţi. Una dintre minunile puse pe seama Sfintei Parasacheva este cea întâmplată unui cuplu de octogenari din Sibiu. Elisabeta şi Alexandru, ambii de 82 de ani, şi-au petrecut mare parte din această viaţă împreună, la bine şi la rău. Niciodată nu şi-au scos verigheta de pe deget, ci au purtat-o cu bucurie şi au cinstit-o, ca simbol al dragostei lor. Anul trecut pe vremea aceasta veneau, ca şi în alte dăţi, de la Sibiu spre Iaşi, la Sfânta Parascheva. „La un moment dat, i-am spus bărbatului meu să-mi ia verigheta şi s-o pună la el în buzunarul de pe interior, pe care-l închide cu un ac de siguranţă. N-a vrut. Am coborât în gară la Vinţu, să schimbăm trenul. Acolo m-am dus la baie, m-am spălat pe mâini”, îşi aminteşte bunica Elisabeta. Tot din Sibiu, spre Iaşi, mai plecase o familie. La oamenii aceştia, la Vinţu, venea şi insista un om al străzii, să le vândă ceva. „Nu ştiu ce avea de vândut, dar ei au respins. Când ne-am urcat în tren, mi-am dat seama că nu mai am verigheta. M-am întristat tare. Şi mi-a venit în minte să întreb oamenii: Ce avea de vândut băiatul ăla? O verighetă, mi-au spus. Doamne, aia era verigheta mea! Iar el o vindea cu 10 lei. Soţul îşi avea verigheta pe mână. Le-a arătat-o şi oamenii au recunoscut modelul”, suspină femeia. Cei doi soţi au ajuns în Iaşi, au stat la rând, s-au închinat sfintei, după care s-au întors acasă, în Sibiu. „Ne-am odihnit, am făcut şi ordine prin casă. Soţul se tot foia dintr-o cameră în alta, din bucătărie pe hol şi înapoi. La un moment dat, m-a chemat să-mi arate ceva. În mijlocul bucătăriei, unde măturasem înainte şi umblasem atâta, stătea acum verigheta mea”, a spus Elisabeta.
Oameni înviaţi din morţi
O altă poveste este cea a unui medicinist musulman care s-a rugat la Sfânta Parascheva pentru a lua examenele. După experienţa avută cu Sfânta şi ajutorul dat, acum, Youssuf este căsătorit cu o româncă, are doi băieţi pe care i-a botezat creştineşte şi crede în ajutorul sfinţilor. Minunile de natură medicală nu mai prididesc să fie evocate de cei care vin la Sfântă pentru a se ruga pentru sănătate. În urma unui accident rutier, Ioana a stat în comă timp de o lună, dar, după rugăciunile pe care mama ei le-a făcut la Cuvioasa Parascheva, a revenit la viaţă, deşi medicii de la Neurochirurgie nu-i mai dădeau speranţe. În semn de recunoştinţă, mama tinerei a adus câte un trandafir alb Sfintei Parascheva, în decursul a o sută de zile. Ulterior, a donat un inel de aur, drept contribuţie la restaurarea raclei. Printre binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva se regăsesc enorm de multe cazuri în care puterile Sfintei au reuşit să aducă vieţile unor oameni pe un alt făgaş.
Odoare de mare preţ pentru Sfânta Parascheva
Cu prilejul sărbătorii Sfintei Parascheva de la Iaşi, Ocrotitoarea Moldovei, în acest an a fost confecţionat la Mănăstirea Văratic, din judeţul Neamţ, un veşmânt care acoperă sfintele moaşte ale Cuvioasei, cinstită de sute de mii de pelerini. Veşmântul a fost oferit în dar de către o fiică a Bisericii Ortodoxe stabilită în Italia, în semn de mulţumire pentru că Sfânta Parascheva i-a ascultat rugăciunile pe care le-a aşezat la racla Ocrotitoarei Moldovei. În acelaşi timp, în patrimoniul Catedralei Mitropolitane din Iaşi a intrat şi o candelă confecţionată la Atelierele Patriarhiei Române. Deosebit de valoroasă, aceasta este confecţionată din argint masiv şi cuprinde scene din viaţa Sfintei Parascheva. În apropierea baldachinului Sfintei se află anul acesta şi un iconostas nou. Acesta cuprinde icoana Cuvioasei, dar şi icoanele Sfinţilor Nicolae şi Mina, fiind donat de către o familie din Iaşi. Pentru a marca Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii şi Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii, s-a realizat, de către maicile de la Mănăstirea Văratic, un procovăţ mare, care cuprinde o cunună cu sfinţii Moldovei. „Sunt multe daruri care s-au adunat de-a lungul anilor aici, la Sfânta Parascheva. Luna trecută, o delegaţie din Biserica Ortodoxă a Georgiei a oferit Sfintei Parascheva un acoperământ lucrat în fir de aur”, a spus protosinghelul Valerian Radu, slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Nelu PĂUNESCU

Viaţa Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al Xl-lea, din părinţi binecredincioşi şi de bun neam. Cei doi copii, Eftimie şi Parascheva, au primit în familie o aleasă creştere şi educaţie religioasă. Astfel, Eftimie, fratele mai mare al cuvioasei, a intrat înaintea ei în nevoinţa monahală. La fel şi Sfânta Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mănăstire de fecioare din oraşul Ieraclia Pontului. După cinci ani se închină la Mormântul Domnului şi se nevoieşte mai mulţi ani într-o mică mănăstire de călugăriţe pustnice de pe Valea Iordanului. La vârsta de 25 de ani s-a reîntors în patrie şi s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat. Pe la jumătatea secolului XI, anul 1050, la vârsta de 27 de ani, Sfânta Parascheva şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată aproape de malul mării. Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul ei, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost aflate întregi în pământ şi s-au pus în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire şi închinare. Aici au stat sfintele ei moaşte aproape 175 de ani. În anul 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strămutat moaştele Cuvioasei Sfânta Parascheva la Târnovo, capitala Bulgariei, fiind depuse în catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului". Mai târziu, fericitul patriarh Eftimie al Bulgariei o trece în sinaxarul Bisericii cu zi de prăznuire la 14 octombrie. Din a doua jumătate a secolului XIV, cultul Sfintei Parascheva trece şi la nordul Dunării, în cele trei ţări române. La Târnovo au stat moaştele celei numita Sfânta Parascheva, 160 de ani. În anul 1393, căzând Bulgaria sub ocupaţia turcilor, sfintele ei moaşte au fost dăruite pentru puţin timp lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti. După trei ani, turcii le-au dat cneghinei Anghelina a Serbiei, care le strămută la Belgrad, unde rămân 125 de ani. În anul 1521, turcii ocupă şi Serbia şi iau din nou ostatice moaştele binefăcătoarei noastre, Sfânta Parascheva, pe care le duc în palatul sultanului din Constantinopol. Apoi, sfintele moaşte sunt răscumpărate de la turci de către Patriarhia Ecumenică cu 12.000 de ducaţi de aur şi rămân în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani. În anul 1641, însă, ajungând Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomană cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a dăruit moaştele Cuvioasei Sfânta Parascheva, drept recunoştinţă, domnului Moldovei, Vasile Lupu. În anul 1641, la 13 iunie, moaştele Sfintei Parascheva au ajuns în Iaşi şi au fost aşezate cu multă cinste în Mănăstirea Trei Ierarhi. Aici au stat până la 26 decembrie, 1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu. Apoi, au fost transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi, unde se află şi astăzi.